232 / 350
231
miracolele
28
. Apartenenţa la o confrerie mistică i-a corespuns „viziunii integratoare a
Islamului
, dat fiind că ea le-a asigurat membrilor săi împărtăşirea aceleiaşi nevoi de
evadare în spiritual, de eliberare de sub rigoarea formelor rituale golite de sens, dar
mai ales cultivarea aceloraşi valori spirituale”
29
. Această afiliere la o structură
congregaţională poate indica, într-o anume măsură, faptul că
Islamul
nu agreează
formele extreme de manifestare religioasă: comportamentul ascetic, cultul castităţii
sau izolarea de societate ci, dimpotrivă, viaţa comunitară a credincioşilor săi. O
dovadă în această privinţă o oferă chiar viaţa socială, mai mult sau mai puţin
obişnuită, dusă de membrii unor confrerii (
Bektaşıyye
de pildă), a căror opţiune
religioasă nu i-a împiedicat să stabilească o concordanţă între identităţile multiple
pe care şi le-au asumat.
În ceea ce priveşte
Islamul
popular din
vilayetul
Timişoara, acesta nu a avut
în întregime un caracter mistic, deşi a plasat în centrul credinţelor sale cultul
sfinţilor preluat din
Sufism
. El s-a deosebit de modul organizat şi mistic al
Islamului
impus în aşezămintele de dervişi (
tekke
)
30
. Mai mult, ceremoniile deosebite desfăşu-
rate la serbările primăverii,
Nevrûz
şi
Hıdrelles
, deopotrivă cu obiceiurile respectate
cu ocazia ritualurilor pentru aducerea ploii şi pelerinajele la mormintele sfinţilor,
dezvăluie, pe de o parte, trăsăturile lor fundamentale iar, pe de altă parte, influenţa
credinţelor şi rânduielilor vechi, provenind din epoca preislamică.
Având în limba persană înţelesul de ziua cea nouă (
lit. nô rûz
), sărbătoarea
Nevrûz
a desemnat în spaţiul iranian
31
Anul Nou, zi în care, potrivit unei credinţe
vechi, are loc reînnoirea Creaţiei. Aceasta este o sărbătoare veche, integrată spiritu-
alităţii islamice. Celebrarea sa are loc în preajma echinocţiului de primăvară, la
data de 21 martie, în prima zi a anului solar iranian atât la membrii anatolieni ai
ordinului
Bektaşıyye
, mai ales la grupurile
Alevî
cât şi la musulmanii
sunniţi
aparţinând diferitelor categorii sociale.
Pentru Dimitrie Cantemir,
Nevrûz
-ul a însemnat una dintre „sărbătorile
politice” de origine iraniană
32
, lipsită însă de ceremonii religioase. Asociată în chip
fantezist cu evenimente din viaţa califului Ali, a Profetului Muhammad etc.
33
,
Nevrûz
-ul este o sărbătoare veche din categoria marilor sărbători colective, care s-a
înrădăcinat în spiritualitatea islamică în cadrul procesului de aculturaţie a triburilor
turcice în spaţiul Iranului şi al Anatoliei de răsărit, în timpul deplasării şi colonizării
lor. Varianta anatoliană,
Sultan Nevrûz
, este un împrumut numai în parte iranian, care
a suferit adaptări în mediile turce datorită unui fond cultural favorabil, cuprinzând
sărbători asemănătoare ale izbânzii luminii asupra întunericului în preajma echinoc-
ţiului de primăvară.
Bektaşiii
au cinstit
Nevrûz
-ul printr-o ceremonie aparte,
Nevrûz
28
L. Munteanu, G. Grigore,
Călăuza dervişului. Din mistica islamică
, Bucureşti, Kriterion,
2001, p. 12.
29
Ibidem
, p. 18.
30
A.Y. Ocak,
Islam in the Ottoman Empire
, p. 194.
31
V. Bageacu,
„Nouruz: istorie şi tradiţii
, în „Karadeniz”, 3, 1997, p. 3.
32
D. Cantemir,
Sistemul sau întocmirea religiei mahomedane
, trad. rom., studiu introductiv,
note şi comentarii V. Cândea; text rus îngrijit de Anca Irina Ionescu, Bucureşti, 1987, p. 447.
33
Pentru aniversările asociate sărbătorii Nevruz, echivalând cu începutul primăverii astronomice,
momentul în care păstorii plecau spre păşunile montane, vezi L. Munteanu,
Dervişi sub zodia Semilunei
,
Cluj-Napoca, Kriterion, 2005, p. 436.