229 / 350
228
otoman a coincis cu dezvoltarea ierarhiei lor birocratice (
ilmiyye
)
18
, cea mai bine
organizată din întreaga lume islamică. Acest sistem birocratic a contribuit la
adaptarea şi la armonizarea practicilor administrative otomane cu prevederile legii
sacre a
Islamului
19
. În această privinţă,
ulemalele
au dobândit una dintre cele mai
însemnate funcţii, aceea de a conferi legitimitate legii sultanale (
kanun
) folosite la
administrarea unui imperiu vast. Numărul impresionant de coduri de legi
(
kanunname
) promulgate în epoca clasică a Imperiului Otoman dovedeşte cu
prisosinţă funcţionarea optimă a mecanismului normativ asigurată de
ulemale
.
Pe lângă rolul jucat în emiterea codurilor de legi (
kanunname
),
ulemalele
s-au
remarcat mai cu seamă în teologie (
kalâm
) şi jurisprudenţă (
fikh
), ramuri
tradiţionale de mare erudiţie ale ştiinţelor
Islamului
, strâns legate de viaţa de toate
zilele a supuşilor musulmani din Imperiul Otoman. Astfel, numeroasele colecţii
arabe şi turceşti de
fetva
-le (ar.
fatwa
) emise de
ulemale
au folosit moştenirea de
secole, teoretică şi practică a întregii lumi islamice
20
.
În
vilayetul
Timişoara, în rândul bunilor cunoscători ai tradiţiei despre faptele
şi spusele Profetului (
hadith
) şi ai jurisprudenţei (
fikh
) se înscriu câteva nume de
kadii
, însemnate pe manualele de jurisprudenţă şi pe manuscrisele din colecţiile
sentinţelor (
fetva
) date de şeyhülislamii otomani. Este cazul
kadiilor
din Timişoara
din veacul al XVII-lea Mahmud şi Ibrahim b. Muharrem b. Korkut, dar şi al lui
Ahmed b. Ali Tımışvarı, cărturar din secolul următor. Însemnările de pe copia
manualului de jurisprudenţă
Kitab-i mütelka-i ebhar
(Cartea confluenţei mărilor)
scris de Ibrahim b. Muhammad b. Ibrahim al Halebi (m. 956/1549), un manuscris
datând din prima jumătate a veacului al XVII-lea, pun în lumină preocupările şi
cunoştinţele posesorului său,
kadiul
din Timişoara
21
, din domeniul tradiţiei (
hadith
)
şi al jurisprudenţei (
fikh
). Aflată în posesia
kadiului
Mahmud, această versiune face
parte din seria de copii ale lucrării în două volume redactată de al-Halebi, care au
circulat în secolele XVII–XIX şi în traducerea turcă a unor copişti otomani
22
.
Spre deosebire de
kadiul
Mahmud, predecesorul său, un alt
kadiu
, Ibrahim b.
Muharram b. Korkut, a încheiat la 3 decembrie 1691 copierea manualului de
jurisprudenţă
Meldje el-kuzzat inde te’aruz el beyinat
(Refugiul kadiilor în cazul
18
I. H. Uzunçarşilı,
Osman Devletinin Ilmiye Teşkilâtı
(Organizarea tagmei învăţaţilor în
Imperiul Otoman), Ankara, 1965; H.G. Majer,
Vorstudien zur Geschichte der Ilmiyye im Osmanischen
Reich
, München, 1978.
19
H. Inalcik,
Islamization of Ottoman Laws on Land Taxation
în
Festgable an Joseph Matuz:
Osmanistik – Turkologie – Diplomatik
, ed. Christa Fragner, Klaus Schwartz, Klaus Schwartz Verlag,
1992, p. 100–116.
20
A.V. Ecer,
Türk kültürünün tetkikinde fetva kitapların önemi
(Însemnătatea colecţiilor de
fetvale în cercetarea culturii turce), în „Türk Kültürü”, VII, 90, 1970, p. 400–405; H. Inalcik,
Imperiul
Otoman
, p. 354–355.
21
K. Dobrača,
Katalog arapskih, turskih i perzijskih rukopisa
, vol. II, Sarajevo, 1979, ms. nr. 1354,
p. 481.
22
Vezi traducerea turcă a lui Kütahyalı Ali Abhuri, datând din sec. al XVII-lea, la F.E. Karatay,
Topkapı Sarayı Müzesi Kütüphanesi Türkçe Yazmalar Katalogu
(Biblioteca muzeului Topkapı Sarayı.
Catalogul manuscriselor turceşti), Istanbul, vol. I, 1961, ms. nr. 247, p. 84–85, nr. 246, p. 84: o copie
a lucrării lui al-Halebi, traducere în limba turcă a lui Mehmed Tahir b. Mehmed Rahīmī; o altă
traducere în limba turcă întocmită de Mehmed b. Mehmed Mevkūfātī,
ibidem
, nr. 245, p. 84.