224 / 350
223
IV. ISLAM – CREDINŢĂ ŞI CULTURĂ
ÎN VILAYETUL TIMIŞOARA
Instaurarea stăpânirii otomane efective asupra Banatului a început prin
schimbarea structurii etnice şi religioase a oraşului Timişoara, acţiune care nu a dus
însă la eliminarea deplină a populaţiei locale. Aceste schimbări de structură au
creat la Timişoara acel cadru necesar desfăşurării, potrivit cerinţelor religiei
islamice, a vieţii şi activităţii zilnice a locuitorilor otomani. În rândul lor s-au aflat
funcţionari, slujitori ai lăcaşurilor de cult, musulmani şi militari de origine
balcanică, din Bosnia şi Serbia, precum şi din Ungaria. Aceasta a fost şi calea prin
care s-a implantat o cultură diferită şi opusă prin ideologia sa religioasă şi politică
în mediul multicultural, caracteristic Timişoarei înainte de cucerirea otomană.
De altminteri, este vorba de impactul cultural al unei populaţii otomane de
origine balcanică asupra locuitorilor unui oraş creştin, neturcofon, unde s-au vorbit
în mod curent limbile română, maghiară şi sârbă. În mod firesc şi necesar,
introducerea administraţiei otomane a impus ca limbă oficială cea turco-osmană.
Pe lângă aceasta, în
vilayetul
Timişoara, s-au mai folosit limba persană dar şi araba
Coranului, cea care a creat în Evul Mediu unitatea lingvistică a lumii islamice.
Pentru fiecare musulman, folosirea limbii arabe clasice, adică araba Coranului şi a
alfabetului arab pentru scrierea în limbile persană şi turcă, a însemnat asocierea
totală între credinţa sa religioasă şi scrisul cu caractere arabe. Credinţa în caracterul
sacru al alfabetului arab a exclus deprinderea unui alfabet european propriu limbii
vorbite de un popor nemusulman, care a fost considerată un adevărat sacrilegiu.
Aceasta este şi explicaţia faptului că, doar în împrejurări deosebite, puţini
musulmani au cutezat să mai înveţe o limbă străină.
La Timişoara au existat şi excepţii în această privinţă. La începutul veacului
al XVIII-lea, negustorul persan Velibeg a făcut traduceri din limba greacă în cea
osmană, aflându-se la dispoziţia demnitarilor şi locuitorilor oraşului atunci când au
apelat la serviciile sale de translator
1
. Respingerea în fapt a studiului limbilor
nemusulmane s-a datorat sentimentului de superioritate religioasă şi morală insuflat
de
Islam
fiecărui drept-credincios al lui Allah. Osman Aga din Timişoara l-a
proclamat cu mândrie, subliniind diferenţa fundamentală existentă între criteriile de
apreciere şi criteriile recunoscute lumii pământeşti şi celei cereşti proprii creştinilor
şi musulmanilor: „Pentru adevăratul drept-credincios, lumea pământească este
Gheena, în timp ce ghiaurul o consideră ca pe un paradis”
2
. Pe această axiomă s-a
1
Zwischen Paschas und Generälen. Bericht des Osman Aga aus Temeschwar über die
Höhepunkte seines Wirkens als Diwandolmetscher und Diplomat
, ed R.F. Kreutel, Fr. Kornauth,
Graz-Wien-Köln, 1966, p. 27.
2
Der Gefangene der Giauren. Die abenteurlichen Schicksale des Dolmetschers Osman Aga
aus Temeschwar von ihm selbst erzählt
, ed R.F. Kreutel, O. Spies, Graz-Wien-Köln, 1967, p. 212.