222 / 350
221
de argint găsită în imediata apropiere a clădirii descoperite pleda pentru existenţa
unui astfel de laborator de încercări, conform probelor obişnuite efectuate în vasul
alcătuit din material poros refractar pentru extragerea metalului prin cupelaţie
(cupela Denar)
462
. Cantitatea mare de zgură de aramă şi de plumb, pe care Griselini
a întâlnit-o la jumătatea veacului al XVIII-lea în Munţii de la Sasca, provenea de la
fosta topitorie folosită în vremea ocupaţiei otomane. În ceea ce priveşte topitoria de
la Oraviţa, ea a fost deschisă de administraţia otomană pentru a prelucra atât
zăcămintele de minereu extrase la Oraviţa, cât şi cele provenind din mina de cupru
de la Ciclova. Până în anul 1718 fuseseră exploatate 8 puţuri mici, în care ar fi
rămas filoane de cupru pe o lungime de jumătate de stânjen (0,948 m)
463
. Înlocuirea
stăpânirii otomane cu cea habsburgică nu a adus daune prea mari topitoriei de la
Oraviţa, care şi-a reluat activitatea în 1717, după reparaţii sumare. Şi la Moldova
Nouă (Boşneac) au funcţionat pe lângă mina redeschisă de Hadji Mehmed în a
doua jumătate a secolului al XVI-lea două topitorii
464
. Dintre acestea, o singură
topitorie a prelucrat aramă până în 1733, când a fost desfiinţată de autorităţile
habsburgice
465
. Din punct de vedere calitativ, arama extrasă din minele de lângă
pârâul Moldoviţa şi de la Radimna, care a fost prelucrată la topitoriile de la Boşneac,
era mult „mai ductilă şi extensibilă decât cea produsă în orice altă parte din Banat”.
De altfel, în vremea administraţiei habsburgice arama livrată de topitoria de la
Moldova costa cu patru florini mai mult decât cea achiziţionată la Oraviţa şi Dognecea,
fiscul imperial şi regesc plătind 36 florini pentru un centenar (56,006 kg)
466
.
În vilayetul Timişoara minereurile de fier şi zinc s-au extras şi prelucrat la
Ocna de Fier şi la Bocşa. La Ocna de Fier exploatarea fierului a fost înlesnită de
faptul că minereul bogat se afla aproape de suprafaţă, sub formă de grămezi şi
bulgări, şi putea fi extras, potrivit mărturiei lui Fr. Griselini, „cu uşurinţă şi în
cantităţi mari”
467
.
Urmele rudimentare descoperite la Ocna de Fier şi în împrejurimile sale, la
minele Kraču şi Victoria l-au întărit pe inginerul minier G. Marka în convingerea
sa, că exploatarea a fost începută de românii care au fugit din calea turcilor.
Cunoştinţele şi experienţa sa de inginer de mine din a doua jumătate a veacului
al XIX-lea l-au determinat pe G. Marka să califice în observaţiile sale drept
primitivă metoda de obţinere a fierului din minereu aplicată la exploatarea de la
Ocna de Fier
468
.
După extragerea din puţurile de mină, minereul de fier era mai întâi pisat de
şteampuri puse în mişcare de apele râului Moraviţa şi redus apoi, cu cărbuni sau cu
mangal, în vetre. Analiza chimică a zgurei depozitate pe pantele înălţimilor aflate
în apropierea perimetrului Francisc şi Paulus a dovedit că pentru producerea
lupelor de fier a fost folosit cuptorul vertical, de dimensiuni mai mari, numit
462
Ibidem
.
463
HKAWien,
Banater Akten
, Fasz. rote 1, f. 380–384,
Colecţia Microfilme Austria
, rola 125,
c. 223.
464
Fr. Griselini,
op. cit.
, p. 272.
465
Costin Feneşan,
Mineritul şi metalurgia
..., p. 49.
466
Fr. Griselini,
op. cit.
, p. 273.
467
Ibidem
, p. 270.
468
G. Marka,
Enige Notizen
, p. 320.