215 / 350
214
de arendare prin concesiune. Ordinul adresat la 3 septembrie 1559 (
966 H. zilka’ de
selh
) menţionează faptul că fostul participant (
madenci
) la exploatarea de la
Rudnik, Hadji Mehmed, a pus din nou în funcţiune mina de la Moldova Nouă,
având un zăcământ de cupru, care ajungea până la suprafaţă. Şi în acest caz s-a
manifestat preferinţa concesionarilor de a exploata zăcăminte de suprafaţă, acţiune
care nu impunea cheltuieli prea mari şi scurta totodată durata lucrărilor
423
.
Amplasarea zăcământului la suprafaţa solului elimina de la bun început o parte a
riscului de a nu găsi filoane metalifere puţin bogate. Hadji Mehmed s-a hotărât să-
şi folosească atât experienţa dobândită în materie de minerit cât şi resursele
financiare numai după înlocuirea din funcţia sa de comandant (
dizdar
) al cetăţii
Şviniţa
424
. Mijloacele sale financiare au determinat concesionarea minei, confir-
mată printr-o „poruncă ilustră” (
darende-i hükm-i şerif
). Mai mult, în temeiul
priceperii dovedite în exploatarea zăcămintelor de cupru şi în sporirea însemnată a
venitului obţinut de mina amintită
425
, Hadji Mehmed a dobândit, la cererea sa, atât
funcţia de comandant al fortificaţiei de la Moldova Nouă cât şi calitatea de arendaş
(
mültezim
) al ogoarelor din acest ţinut, neînregistrate în condica de recensământ.
Amintit în ordinul adresat
beglerbegului
de Timişoara ca fiind posesorul minei în
cauză (
mutessarif olduğı
), Hadji Mehmed constituie un caz reprezentativ pentru
atragerea unor funcţionari ai sistemului administrativ-militar în procesul de
extracţie minieră din vilayetul Timişoara. Trebuie semnalat şi faptul că, la numirea
în funcţia de comandant al fortificaţiei, Hadji Mehmed, concesionarul minei de la
Moldova Nouă, a primit un
timar
de 8.000 akçe. Venitul acestui timar avea să fie
majorat, la cererea beglerbegului de Timişoara, la un cuantum de 10.000 de
akçe
426
,
datorită creşterii cantităţii de minereu extras. Dacă
timarul
amintit trebuia să-i
asigure lui Hadji Mehmed subzistenţa în calitatea sa de comandant militar, în
schimb dijma percepută din minereu şi impozitele încasate de la populaţia
districtului minier au constituit izvoarele
427
de venit ale concesiunii sale. În condi-
ţiile obţinerii funcţiei de comandant al fortificaţiei (
parkan
) de la Moldova Nouă,
autoritatea largă conferită de calitatea sa de
mubaşir
a mai sporit. Acest cumul de
autoritate a fost cu atât mai necesar pentru paza minei de cupru, cu cât, până la
4 februarie 1565, în
sandjakul
Moldova
428
nu au existat
spahii
şi
zaimi
. De
altminteri această situaţie s-a datorat
beglerbegului
de Timişoara, care a nesocotit
ordinul primit, de a muta la Moldova Nouă 3
zaimi
şi 13
spahii
din
nahiya
Şemlik
(Vârşeţ) pentru a asigura paza militară a minei şi a bunurilor aparţinând fiscului
imperial. În februarie 1565, paza militară a minei trebuia asigurată cu celeritate, de
vreme ce autoritatea centrală i-a cerut
beglerbegului
să-şi reînnoiască ordinul,
comunicând în scris numele celor care nu l-au îndeplinit.
423
Ibidem
, p. 77.
424
Vezi
MÜD
, nr. 3, doc. nr. 279,
microfilm cit.
, rola 15, c. 113.
425
Ibidem
.
426
Ibidem
.
427
Amănunte la N. Beldiceanu,
op. cit.
, p. 150–152.
428
Vezi,
MÜD
, nr. 6, doc. nr. 212,
microfilm cit
., rola 15, c. 294.