213 / 350
212
definirea însemnătăţii mineritului şi metalurgiei ca activitate economică atât în
epoca dominaţiei habsburgice cât şi în vremea ocupaţiei otomane: „Şi, orice s-ar
zice, regnul subteran este întotdeauna locul de unde societatea umană, născută din
starea naturală primitivă, obţine bunurile sale cele mai trebuincioase. Metalurgia
este aceea, care dă agriculturii şi artelor atât mijloacele de trebuinţă, cât şi cele de
lux, le dă arme celor ce apără patria şi tot ea pune la dispoziţia comerţului aurul şi
argintul – aceste două metale preţioase, atât de potrivite şi vrednice prin natura lor
să determine valoarea lucrurilor –, mijloc general de schimb, care a putut menţine o
comunitate între numeroasele seminţii omeneşti de la un capăt al pământului până
la celălalt”
410
.
Din confruntarea stării de fapt, înregistrată în rapoartele administraţiei
habsburgice, cu însemnările lui Griselini şi cu urmele materiale, care s-au păstrat
până la mijlocul secolului al XIX-lea, rezultă că în timpul stăpânirii otomane au
existat exploatări miniere la Oraviţa, Ciclova, Bocşa, Dognecea, Ocna de Fier, Sasca
şi Moldova Nouă. Din aceste perimetre miniere s-au extras şi au fost prelucrate în
topitoriile amplasate în vecinătatea lor minereuri de cupru (Oraviţa, Ciclova, Dognecea,
Moldova Nouă)
411
, minereuri de cupru cu conţinut de argint sau cupru argentifer
(Oraviţa, Ciclova, Sasca)
412
, minereuri de argint (Oraviţa, Dognecea), minereuri de
plumb cu conţinut de argint (Sasca)
413
, minereuri de fier (Bocşa, Ocna de Fier),
minereuri de fier şi zinc (Ocna de Fier)
414
. Datele cunoscute până în prezent
îngăduie reconstituirea în linii mari a regimului proprietăţii asupra perimetrelor
miniere, precum şi câteva aspecte reprezentative ale sistemului lor de exploatare
propriu-zisă, respectiv acţiunea de redeschidere a unor exploatări existente la data
cuceririi otomane, dar şi recrutarea şi folosirea, în cadrul unui sistem fiscal bine
stabilit, a forţei de muncă.
PROPRIETATE MINIERĂ ÎN VILAYETUL TIMIŞOARA
Cercetarea comparată a legislaţiei miniere din sud-estul Europei, cunoscută
până în prezent, şi a legislaţiei introduse în Banat la mijlocul secolului al XVI-lea
415
dovedeşte faptul că problema proprietăţii asupra minelor balcanice nu se poate
aborda strict în lumina dreptului islamic
416
. Acest punct de vedere ţine seama atât
de permeabilitatea şi capacitatea statului otoman de adaptare la realităţile existente
în teritoriile cucerite cât şi de lipsa, la data ocupării Peninsulei Balcanice, a unor
oameni destoinici în stare să preia conducerea minelor şi să întocmească o
legislaţie minieră proprie. Preluarea legislaţiei în vigoare în veacul al XV-lea într-o
410
Fr. Griselini,
op. cit
., p. 271.
411
HKA Wien,
Banater Akten
, Fasz. rote 1, f. 380–384,
Colecţia Microfilme Austria
, rola 125,
c. 222, 223; G. Marka,
op. cit.
, p. 309.
412
Ibidem
, p. 311; Fr. Griselini,
op. cit.
, p. 295.
413
Ibidem.
414
G. Marka,
op. cit.
, p. 320.
415
Vezi paragraful intitulat
Promulgarea cărţilor de lege (kanunname)
, p. 24–31.
416
N. Beldiceanu,
Les actes des premiers sultans ...
, p. 86.