Istoria Banatului Otoman

208 / 350

207
În textul regulamentelor speciale au fost introduse măsuri protecţioniste
îndreptate împotriva oricărei concurenţe externe în desfăşurarea comerţului în
localităţile amintite. Astfel se explică sistemul de impunere diferenţiată a badjului :
4 akçe pentru un morun mare cumpărat în oraşul Vidin, ca şi pentru o măsură
(potun) de sturioni achiziţionată în localitatea Kladovo382, cuantum dublat la
Kladovo la 8 akçe pentru o măsură vândută în afara aşezării respective şi la Vidin
pentru un sturion mare383 dobândit în afara oraşului amintit. Totodată, taxa badj s-a
calculat şi în funcţie de mijloacele de transport a peştelui la piaţă. Regulamentul
pieţii de la Orşova a prevăzut taxa badj de 4 akçe pentru tranzitul peştelui adus de
la Kladovo cu căruţa cu 4 roţi, de 2 akçe pentru căruţa cu 2 roţi şi pentru povara de
peşte pusă pe samarul calului (semer yükü)384.
De asemenea codul de legi (kanunname) al sandjakului Vidin din anul 1542
reflectă interesul legiuitorului şi pentru impunerea diferenţiată, în raport cu
încărcătura lor, a mijloacelor de transport fluvial. De la corăbiile venite pe Dunăre
de la Chilia la Vidin s-au încasat 50 akçe pentru o ambarcaţiune plină cu peşte.
Celelalte taxe, de 30,25 şi 4 akçe, s-ar fi aplicat în funcţie de pescajul lor diferit, de
vreme ce la vânzarea peştelui s-au perceput 1 akçe de coş (kayış) şi 2 akçe de
fiecare povară de crapi385.
Pe lângă sistemul strict de taxe impus asupra desfacerii şi comercializării
peştelui, legiuitorul a inclus în câteva regulamente prevederi şi sancţiuni referitoare
la contrabanda şi comerţul ilegal cu peşte.
Este vorba de regulamentul pentru încasarea badjului la piaţa satului Orşova,
de regulamentul schelei satului Orşova, dar şi de legea pescuitului sultanului în
portul Vidin. De altfel sancţiunile, care începeau cu aplicarea amenzilor şi ajungeau
până la confiscarea ambarcaţiunilor şi peştelui, au fost dictate de o serie de
împrejurări. În cele două localităţi dunărene, Orşova şi Vidin, s-a desfăşurat un
trafic şi un comerţ însemnat, fiscul imperial având interesul opririi sau cel puţin
limitării pierderilor financiare. De aceea legiuitorul l-a împuternicit pe emin
(intendentul portuar) cu încasarea la vistieria imperială a amenzilor impuse
„tâlharilor prinşi pe Dunăre, încercând să treacă peşte, sclavi sau vite”386 . Totodată,
trecerea ilegală a peştelui peste Dunăre la Orşova, precum şi vânzarea ilicită a
peştelui la piaţa satului Orşova au fost sancţionate cu amendă în folosul aceluiaşi
fisc imperial387. Mult mai drastice s-au dovedit pedepsele stabilite pentru încălcarea
legii pescuitului sultanului în portul Vidin. Pescarilor creştini de pe malurile
Dunării, care nu pescuiau timp de 4 zile şi 4 nopţi în folosul vistieriei imperiale,
nefiind înscrişi în registrul eminului, urma să le fie confiscate bărcile şi peştele
prins388. De altfel limitarea contrabandei, evaziunii fiscale şi speculei de peşte i-a
382 M. Berindei, M. Kalus-Martin, G. Veinstein, op. cit. , doc. nr. I, p. 51. Lipsesc, din păcate,
precizări cu privire la potun, unitate de măsură folosită pentru peştii mari.
383 B.A. Cvetkova, Actes concernant la vie..., p. 349.
384 M. Berindei, M. Kalus-Martin, G. Veinstein, op. cit., doc. nr. IV, p. 53.
385 B.A. Cvetkova, op. cit. loc. cit.
386 M. Berindei, M. Kalus-Martin, G. Veinstein, op. cit., doc. nr. V, p. 55.
387 Ibidem şi doc. nr. IV, p. 54.
388 B.A. Cvetkova, Actes concernant la vie..., p. 367.