Istoria Banatului Otoman

209 / 350

208
revenit, potrivit prevederilor legale, eminului. Acest intendent portuar trebuia să-i
împiedice pe speculanţi, ocrotindu-i totodată pe locuitorii din Vidin, să cumpere
peşte pentru a-l revinde mult mai scump.
În împrejurările, în care pescuitul a fost o sursă însemnată de venit a
autorităţilor otomane din toate sandjakurile vilayetului Timişoara, acesta s-a
bucurat de o atenţie deosebită atât pe plan economic cât şi pe plan legislativ şi
administrativ.
f. BOGĂŢIILE SUBSOLULUI:
MINE, MINERIT ŞI EXTRAGEREA METALELOR
DIN ZĂCĂMINTE ŞI NISIPUL ALUVIONAR
Se ştie că, prin bogăţia roadelor şi adâncurilor sale, pământul a fost avuţia cea
mai de seamă a Imperiului Otoman. Şi în Banat cucerirea propriu-zisă ştergea, potrivit
concepţiei tradiţionale în vigoare în Orientul Mijlociu, preluată de otomani389, toate
drepturile şi privilegiile existente la data înglobării sale în Imperiul Otoman. Prin
urmare, fiscul otoman îşi instituia dreptul de proprietate asupra pământului şi
asupra locuitorilor săi, sultanul în calitatea sa de stăpân suprem având dreptul de a
dispune în mod nelimitat.
Nu este întâmplător faptul că, în Cosmografia încheiată la 26 octombrie 1750
(25 zilka’de 1163 H.)390, intitulată în mod convenţional Atlas, autorul său, Bartınlı
Ibrahim Hamdi din Timişoara a inclus o serie de informaţii despre bogăţiile
naturale ale solului şi subsolului din Banat. Impresionat profund de acest „ţinut
foarte bogat”, autorul a explicat bunăstarea şi belşugul mare din Timişoara prin
comerţul înfloritor, întreţinut de afluenţa zilnică a bunurilor aduse de supuşii
otomani. În absenţa ştirilor despre bunăstarea străzilor comerciale, Cosmografia lui
Bartınlı Ibrahim Hamdi cuprinde unele precizări cu privire la mişcarea preţurilor şi
la momentele zilei în care aceasta avea loc391. De altminteri autorul a vădit un
interes deosebit pentru preţul metalelor extrase din minele existente la începutul
veacului al XVIII-lea în regiunea Caraşova. Potrivit lui Bartınlı Ibrahim Hamdi,
ocaua392 de aramă costa numai 10 parale, cu mult mai puţin decât ocaua de plumb
pentru care se plăteau în mod obişnuit 4 akçe 393.
În ceea ce priveşte însă localizarea bogăţiilor subsolului din vilayetul
Timişoara, Atlasul cuprinde inadvertenţe, care se datoresc fie unor scăpări, fie unor
informaţii trunchiate. Este de pildă cazul extragerii aurului prin spălarea nisipului
389 H. Inalcik, Kudatgu Bilig’de türk ve Iran-siyaset ve gelenekler (Tradiţiile politice turce şi
iraniene în Kudatgu Bilig), volumul omagial Reşit Rahmeti İçün, Ankara, 1966, p. 259.
390 C. Orhonlu, XVIII. Yüzyılda Osmanlılarda Djografiya ve Bartınlı Ibrahim Hamdi’nin Atlası
(Geografia la otomani în secolul al XVIII-lea şi Atlasul lui Bartınlı Ibrahim Hamdi), în „Tarih
Dergisi”, vol. XIV, nr. 19, 1964, p. 126.
391 Bartınlı Ibrahim Hamdi Atlası, în Biblioteca Süleymaniye Istanbul, fond Es’ad Efendi,
nr. 2044, fila 255 b.
392 Numită vekiye, okka, oca, această măsură de greutate a avut între 1260 şi 1291 grame.
393 Bartınlı Ibrahim Hamdi Atlası, ms. cit., fila 256 a.