Istoria Banatului Otoman

204 / 350

203
staţionar al dijmei din peşte este atestat pentru satele Şeitin (50 akçe), Udvarnak
(50 akçe), Tompos (200 akçe), Rabaje (200 akçe) şi Szenad (200 akçe)353, în timp
ce această obligaţie financiară a crescut la Cenad de la 1.200 la 1.500 akçe, la
Makó de la 300 la 3.000 akçe, iar la Bečej a oscilat de la 1.000 la 1.100 akçe354. Şi
la Kanjiža dijma percepută din peştele prins în râul Tisa a sporit cu 100 akçe,
respectiv de la 500 la 600 akçe355. Totodată, regulamentul podului de vamă al
târgului şi pieţii din Gyula, deopotrivă cu cel al oraşului Békés, cuprind obligaţia
de a se percepe dijma din peştele prins în râul Criş. De altminteri nu este vorba de
un venit însemnat, de vreme ce la Gyula s-au înregistrat 500 akçe atât în 1567 cât şi
în 1579, iar la Békés 250 akçe în 1567 şi 300 akçe în 1579 sau la Nemeskerek
150 akçe atestate în 1567 şi 1579356.
În ceea ce priveşte taxa încasată în oraşul Kuvin pentru peştele prins în
Dunăre, aceasta s-a cifrat la suma de 9.258 akçe, mult mai mare decât cuantumul
de 7.400 akçe plătit la Zmajevac pentru pescuitul în cele 8 heleştee ale Dunării. La
Lug (Laskom) însă, doar jumătate din venitul încasat de la un număr de 12 heleştee
a ajuns la 13.000 akçe357.
De asemenea, fiscul otoman a exploatat cu multă pricepere regiunea dintre
Orşova şi Kladovo, deosebit de prielnică pescuitului sturionilor în Dunăre, dublând
taxa impusă pentru morunii prinşi în numeroasele vâltori numite vir. Regulamen-
tele schelelor Kladovo (Feth-i Islam) şi Orşova au impus în 1586 predarea
„primului sfert şi celui de al doilea sfert din sturionii provenind din vir”358. Din
punct de vedere cantitativ, această dare percepută în natură a fost identică cu o altă
taxă numită badj, percepută pentru comerţ. Regulamentele emise în 1579 pentru
desfăşurarea comerţului în pieţele săptămânale şi în târgurile din satul Haramul
vechi (azi Banatska Palanka) şi din Kuvin au hotărât: „<să se ia badj> jumătate din
peştele care a fost pescuit la taliane”359.
În privinţa pescuitului cu garda, legiuitorul a prevăzut însă o taxă diferită de
cea stabilită pentru peştii reţinuţi în vâltorile (vir) Dunării. La Kladovo şi Orşova a
fost în vigoare taxa sfertului din sturionii prinşi în garda, precum şi din peştele mic
pescuit acolo360.
La jumătatea veacului al XVI-lea, pe lângă încasarea de taxe şi impozite,
administraţia otomană şi-a impus un monopol parţial asupra pescuitului din
sandjakul Vidin, dependent din 1552 de vilayetul Timişoara.
Dispoziţiile legii privind pescuitul sultanului din portul Vidin enunţă modul
şi căile de exercitare a monopolului de stat asupra îndeletnicirii amintite361.
353 Ibidem, p. 31, 84, 104, 114, 222.
354 Ibidem, p. 17, 148, 158.
355 Ibidem, p. 65.
356 Gy. Kálddy-Nagy, A Gyulai szandzsák 1567. és 1579. évi összeirása, Békéscsaba, 1982,
p. 55, 165, 250.
357 O. Zirojević, op. cit., p. 18–19.
358 M. Berindei, M. Kalus-Martin, G. Veinstein, op. cit., doc. nr. II, p. 51–52, doc. nr. V, p. 54.
359 T. Halasi-Kun, Krassó County and the Ottoman Nahiyes, Boğça, Kıraşova-Bıtılnık and
Şemlit, II: Kıraşova- Bıtılnık Nahiyesi, în „Archivum Ottomanicum”, XI, 1986, p. 117; idem, Keve
County and the Ottoman Pançova..., p. 121.
360 M. Berindei, M. Kalus-Martin, G. Veinstein, op. cit. loc. cit.
361 B.A. Cvetkova, Actes concernant la vie économique..., doc. nr. II, 9, p. 366–367.