Istoria Banatului Otoman

199 / 350

198
Mai trebuie menţionat şi faptul că, până la lucrările de regularizare a Tisei din
veacul al XVIII-lea, la vărsarea fluviului în Dunăre dar şi în meandrele sale, au
existat locuri foarte bogate în peşte, unde s-au prins chiar moruni315.
Condicile de recensământ întocmite în anii 1567 şi 1579 în sandjakul Cenad
cuprind câteva locuri de pescuit la râul Mureş şi multe altele pe cursul Tisei,
începând de la Szeged şi până în sud, lângă localitatea Čenta. În timpul acţiunii lor
de identificare a bunurilor şi resurselor financiare din sandjakul amintit, recenzorii
s-au străduit să înregistreze toate locurile de pescuit, inclusiv acelea care erau
nesemnificative din punctul de vedere al veniturilor lor. Acesta este cazul dijmei
din peşte încasată de la satul Şeitin, al cărui cuantum s-a limitat, atât în 1567 cât şi
în 1579, la doar 50 akçe316. De altminteri şi alte locuri de pescuit la râul Mureş au
adus câştiguri modeste dar constante de 200 akçe (în 1567 şi 1579), ca de pildă cel
deţinut de satul Tompos, aflat la hotarul de vest al oraşului Makó317. În privinţa
sumelor înregistrate pe seama oraşului Makó, impozitul datorat pentru locul de
pescuit numit Kutól a sporit de la 780 akçe (1567) la 871 akçe (1579)318, în timp ce
dijma sa din peşte a crescut de 10 ori de la 300 akçe (1567) la 3000 akçe (1579) 319.
Totodată, sumele de 1200 akçe (1567) şi 1250 akçe stabilite satului Bodogfalva din
apropiere de Cenad s-au perceput de vistieria otomană320. Dar, spre deosebire de
veniturile înregistrate ale majorităţii locurilor de pescuit de la Mureş, cel încasat de
la satul Lele, de 3500 akçe în 1567 şi de 3600 akçe în 1579321, vădeşte bogăţia
ihtiofaunei iazului său.
În meandrele şi bălţile Tisei au existat locuri de pescuit numeroase, unele
însemnate, în jurul oraşelor Szeged şi Novi Bečej (Bečejul turcesc).
La sud-est de Szeged s-a aflat satul Dezska, posesorul celor trei locuri de
pescuit de la Mureşul Mort, Sulmos şi de la promontoriul Szöreg, de la care s-au
luat mai întîi 2300 akçe (1567) şi mai apoi 2250 akçe (1579)322. Spre deosebire de
acest caz, de la un singur loc de pescuit numit Ökönd, deţinut de satul Papkeresztur,
aflat lângă Szeged, s-au obţinut 1750 akçe (1570) şi, ulterior, 1800 akçe (1579)323.
Dar, pe lângă dijma din peşte în cuantum de 500 akçe în 1567 şi de 600 akçe
în 1579, satul Kanjiža, respectiv schela de atunci la Tisa, a mai avut de plătit pentru
locul de pescuit de la Promontoriul Kanjiža 3000 de akçe în 1579 şi 3100 de akçe
în 1579324. Cele două sume cumulate au depăşit însă în cuantum veniturile satului
Hódegy de la răsărit de Zenta, obţinute de la Haranga, locul său mare de pescuit:
3500 akçe în 1567 şi în 1579325.
315 O. Zirojević, op. cit., p. 18.
316 Gy. Káldy-Nagy, A Csanádi szandzsák 1567. és 1579. évi összeirása, Szeged, 2000, p. 31.
317 Ibidem, p. 114.
318 Ibidem, p. 148.
319 Ibidem.
320 Ibidem, p. 19.
321 Ibidem, p. 121.
322 Ibidem, p. 59.
323 Ibidem, p. 120.
324 Ibidem, p. 65.
325 Ibidem, p. 57.