Istoria Banatului Otoman

202 / 350

201
Din precizările cuprinse în regulamentele întocmite în 1586 pentru portul
(iskele) Kladova (Feth-i Islam) şi pentru cel al satului Orşova342 rezultă că
autorităţile otomane au preluat întocmai o denumire şi o metodă de pescuit folosită
cu mult timp înaintea ocupării bazinului Dunării. În vremea domniei sultanului
Murad al III-lea (1574–1595), metoda amintită s-a folosit nu numai în amonte ci şi
în aval de Porţile de Fier, la Nicopol, după cum rezultă din regulamentul acestui
port promulgat pentru încasarea taxei mageriye de la ambarcaţiunile numite ladia,
şayka şi çernik343, care transportau la Nicopol peşte, mai ales sturioni. Această taxă
nu a fost prevăzută de codurile de legi generale (kanunname) ale Imperiului
Otoman, care a suferit însă extinderea obiectului său. Amintită doar în câteva
regulamente (kanunname) ale porturilor dunărene din secolul al XVI-lea, această
taxă a fost preluată, prin filieră bulgară, din fiscalitatea bizantină ca un drept
seniorial pentru pescuitul numit uαγέςεµα344. Acest drept a fost perceput de otomani
şi pentru transportarea peştelui în vederea comercializării sale. În privinţa
extinderii taxei mageriye, aceasta a fost percepută din sare, potrivit codului de legi
al sandjakului Vidin din 1542, iar mai târziu din vite, cai, vin, rachiu şi alte
mărfuri345 enumerate de regulamentul din 1586. Pe această cale, mageriye a devenit
o taxă portuară impusă pentru toate articolele destinate comercializării.
Interesant este faptul că, în regulamentul de încasare a acestei taxe în portul
Nicopol, s-a stipulat o prevedere separată pentru perceperea mageriye în cuantum
de 300 aspri pentru fiecare garda „în anii în care se instalează garde în Dunăre” 346.
PESCUIT ŞI FISCALITATE ÎN VILAYETUL TIMIŞOARA
Abundenţa, calitatea şi diversitatea peştilor din apele, bălţile Dunării şi ai
afluenţilor săi le-au oferit autorităţilor otomane un izvor de venit tot atât de
însemnat ca şi cel reprezentat de pescuitul din Delta Dunării. În condiţiile în care
această îndeletnicire s-a practicat pe o scară foarte largă între Kladovo, Porţile de
Fier şi Moldova, este firesc faptul că datele de natură fiscală furnizate de actele
otomane să fie mult mai bogate decât cele referitoare la alte zone ale Dunării. Din
punct de vedere cronologic, datele sunt inegale, dat fiindcă majoritatea lor,
respectiv codurile de legi (kanunname) şi regulamentele (kanun) întocmite pentru
oraşele dunărene şi pieţele lor de desfacere datează din secolul al XVI-lea. După
această perioadă, ştirile sunt disparate, presărate în însemnările întâmplătoare ale
călătorilor străini.
342 M. Berindei, M. Kalus-Martin, G. Veinstein, Actes de Murad III, doc. nr. II, V, p. 51–52, 54.
343 B.A. Cvetkova, Actes concernant la vie économique..., doc. nr. V, p. 379. Ladia este o navă
menţionată de codurile de legi ale porturilor dunărene în timp ce şayka, vas militar de pază a
ţărmurilor, s-a folosit pentru transportul achiziţiilor forţate (iştira ). Ştirile despre taxele încasate de la
vasele numite çernik sunt mult mai rare, vezi B.A. Cvetkova „Vie économique de villes et ports
balkaniques aux XVe et XVIe siècles, în „Revue Études Islamiques”, XXXVIII, fasc. 2, 1990, p. 292–293.
344 M. Berindei, M. Kalus-Martin, G. Veinstein, op. cit., p. 39.
345 B.A. Cvetkova, Actes concernant..., doc. nr. I, p. 350, doc. nr. II, p. 365–366.
346 Ibidem, doc. nr. V, p. 380.