Istoria Banatului Otoman

198 / 350

197
înaripate, ... iar de fiecare parte e un delfin; cozile delfinilor ajung până la un fel de
acoperiş sau boltă”303.
Instalaţiei de pescuit de la Ogradena Veche i-a urmat în condica de recensă-
mânt din 1579, talianul de la Radorad, depinzând tot de fiscul imperial. Acesta
poate fi situat în ţinutul dintre Ogradena şi Şviniţa, în timp cel de la Isfine
(Slatina?), administrat de fiscul imperial, s-ar fi aflat în comuna Şviniţa, în zona
Trikule304, probabil pe cursul inferior al afluentului Iuţi, care generează cataracta
Iuţi, una dintre zonele piscicole cele mai bogate305. Pentru această identificare în
teren a talianului de la Isfine, pledează şi faptul că el a fost înscris în condică îndată
după prediul (mezra’a) Istarica, aşezat astăzi spre răsărit, în apropiere de Şviniţa306.
Tot în împrejurimile Şviniţei s-a situat talianul Iskıma, spre jumătatea de răsărit a
nahiyei Moldova307, aşa cum instalaţia de pescuit Isveti Nikola308, adică Sfântul
Nicolae, poate fi căutată lângă mănăstirea cu acelaşi nume. Ea s-a aflat pe râul
Sirinia, afluent mic al Dunării, care se varsă în depresiunea Liubcova, la vest de
Drencova. În afara menţiunii mănăstirii Sirinia, cu alt nume Sfântul Nicolae309,
nu se mai cunosc şi alte informaţii istorice provenind din epoca medievală sau
premodernă310.
Pe lângă centrele de pescuit din actuala comună Şviniţa, dintre care cele din
zonele Livadiţa – Ieleşeva i-au corespuns geografic aşezării de la Lepenski Vir,
situată pe malul drept al Dunării, a mai funcţionat un alt centru deosebit de
însemnat, numit Gospodin Vir. În vâltorile sale (vir), aflate faţă în faţă cu locali-
tatea Drencova, pescarii de pe malul drept al Dunării au prins sturionii mari
(moruni, nisetri, păstrugi şi cegi) cu un năvod special numit setca 311. Această plasă
dreptunghiulară are drept gură o faţă laterală, precum şi greutăţi care să o menţină
pe fundul apei. Atât setca şi oria cât alte plase mai mari de felul alovului sau a
laptaşului erau trase cu ajutorul a două bărci, care pluteau în sensul de curgere al
Dunării312. Cel de al cincilea talian înscris în condica de recensământ fiscal din
1579 şi arendat de fiscul imperial a fost la Izreşte, care s-ar fi găsit la vest de
Berzasca, în vecinătatea prediului Mala313, neidentificat până în prezent.
Şi în nahiya Pančevo pescuitul cu talianul a ocupat o anumită pondere în
comerţul local, dat fiind că regulamentul emis în 1579 pentru târgul săptămânal şi
pieţele din oraşul Kuvin (Kufin) a precizat cuantumul taxei încasate din vânzarea
peştelui prins în această instalaţie314.
303 Fr. Griselini, op. cit. ed. cit., p. 207.
304 T. Halasi-Kun, op. cit., p. 51–52.
305 I. Sălceanu, N. Curici, op. cit., p. 31–32, 65.
306 P. Engel, op. cit., p. 129.
307 Ibidem.
308 T. Halasi-Kun, op. cit., p. 51.
309 Ibidem, p. 40.
310 D. Ţeicu, Geografia eclesiastică a Banatului, Cluj-Napoca, 2007, p. 121–122: „Cercetarea
arheologică a identificat planul bisericii mănăstirii păstrat la nivelul fundaţiilor”.
311 O. Zirojević, op. cit., p. 16.
312 Atlasul complex „Porţile de Fier”, Bucureşti, Ed. Academiei R.S.R., 1972, p. 232.
313 T. Halasi-Kun, op. cit., p. 51.
314 T. Halasi-Kun, Keve County and the Ottoman Pançova..., p. 121.