Istoria Banatului Otoman

194 / 350

193
Din punctul de vedere al biodiversităţii sale, în această porţiune a fluviului a
existat o ihtiofaună deosebit de bogată sub aspectul varietăţii şi mulţimii speciilor,
descrisă de contele Marsigli în capitolul IV intitulat De piscibus in aquis Danubii
viventibus din lucrarea sa despre Dunăre273. Potrivit însemnărilor sale cu caracter
autobiografic, Marsigli, care şi-a petrecut ultimele luni din iarna anilor 1689–1690
într-o insulă dunăreană, probabil Porecea de Sus274, a cercetat „speciile şi migraţiile
peştilor, care se găsesc în număr atât de mare în cataractele Dunării”275 .
El a reuşit să stabilească prezenţa unui număr de 53 de specii de peşti
reprezentate grafic, uneori şi cu numele lor slav, ca de pildă: sablar – peşte sabie,
jesetra – nisetru, saran – crap, vretenar – fusar. Tot în timpul popasului său la
Porecea, Marsigli a văzut cum s-au pescuit şi tranşat zilnic câte 50–60 de moruni,
uneori chiar şi 100 de astfel de sturioni276. În mod firesc, atenţia contelui Marsigli
s-a îndreptat în primul rând spre peştii ganoizi purtători de icre negre (caviar) din
familia Accipenser: moruni (Accipenser huso), nisetri (Accipenser schypa), păstrugi
(Accipenser glaber), cegi (Accipenser ), dar şi spre peşti de dimensiuni impresio-
nante: crapi (Cuprinus carpio), şi somni (Silurus glanis), precum şi spre o specie
de somon, lostriţa (Hucho huco). Din impresionanta bogăţie a ihtiofaunei cercetată
de Marsigli mai trăiesc astăzi în apele fluviului din zona comunei Şviniţa, în
lungime de 26 km, anghila, avatul, babuşca, bibanul, carasul, morunaşul, plătica,
somnul, şalăul, ştiuca, văduviţa, scrumbia de Dunăre, pietroşelul, ţiparul, zglăvocul
etc. În afluenţii Dunării, în Ieleşeva şi Staricea, se află păstrăvul, cleanul şi mreana,
în timp ce în fluviu, între Şviniţa şi Orşova vieţuieşte păstrăvul curcubeu (Salmo
garaneri irideus)277 .
Sturionii se prindeau toamna, când urcau pe Dunăre pentru a-şi căuta un loc de
iernat278, tocmai în zona în care s-a aflat Marsigli. Pescuitul sturionilor s-a desfăşurat
la Cataractele Şviniţei în lunile aprilie-mai, vreme în care creşterea temperaturii
apelor peste 10 grade Celsius asigura mediul prielnic depunerii icrelor lor279.
Toate aceste împrejurări justifică interesul unor călători din a doua jumătate a
veacului al XVI-lea şi din prima jumătate a secolului următor faţă de abundenţa şi
calitatea peştilor vieţuind în Dunăre. În descrierea sa detaliată a Transilvaniei din
anii 1566–1567, Giovan Andrea Gromo a surprins amploarea înregistrată de
comerţul cu morun proaspăt, desfăşurat într-un oraş în aval de Orşova, situat pe
malul drept al Dunării, probabil Kladovo (Feth-i Islam). Potrivit lui Gromo, în
acest oraş „locuit numai de turci ... bine populat, dar în întregime din lemn, cu uliţe
273 L.F. Marsigli, Danubius Pannonico-Mysicus, observationibus geographicis, astronomicis,
hydrographicis, historicis, phisicis perlustratus, Haga-Amsterdam, 1726.
274 I. Sălceanu, N. Ciurici, op. cit., p. 184–185.
275 F.L. Marsigli, Relaţia călătoriilor prin Transilvania şi Ţara Românească, la M. Holban,
M.M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru, P. Cernovodeanu, Călători străini despre Ţările Române, vol. 8,
Bucureşti, 1983, p. 52.
276 C.C. Giurescu, op. cit., p. 34 şi O. Zirojević, Ribolovi na srednjem Dunavu (XVI i XVII
vek), în Turci u Podunavlju, vol. 2, Pančevo, 2009, p. 15.
277 I. Sălceanu, N. Ciurici, op. cit., p. 40–41.
278 L.F. Marsigli, Danubius Pannonico-Mysicus, IV, p. 32.
279 I. Sălceanu, N. Ciurici, op. cit., p. 57.