Istoria Banatului Otoman

188 / 350

187
economice, condiţionate de formele lor de relief. Cunoscută sub numele de
Kıraşova-Bıtılnık, această nahiye s-a format din ţinuturile aflate la sud de Bocşa şi
Şemlacu Mare (Şemlik-i Atık sau Stari Şemlik), şi s-a deosebit ca număr de aşezări:
un oraş (Ilidia), 60 de sate, 3 mănăstiri şi 32 de puste224, de nahiya Moldova, în
care au fost incluse doar un oraş (Moldova), 31 sate, 2 mănăstiri, 3 heleştee şi
9 puste225 . În privinţa activităţilor economice consemnate în condicile sandjakului
Kıraşova-Bıtılnık, trebuie subliniat faptul că pământul s-a cultivat în exclusivitate
numai pe unele puste, în timp ce pe alte puste pământul a fost folosit deopotrivă
pentru agricultură, apicultură şi pentru fâneaţă. Este vorba de pusta numită Barzavit
(neidentificată), folosită de locuitorii din Naidăş, în hotarul satului Seceani226. În
alte părţi, cultivarea pământului s-a îmbinat cu viticultura şi cu cositul fânului. Este
cazul atât al sătenilor din Sucha (la nord-vest de Biserica Albă), care au dat
întrebuinţarea menţionată împreună cu cei din Cervena Crkva pustei învecinate
Abyanova (neidentificată)227, cât şi al locuitorilor din Jasenovo, care au cultivat
pământul, via şi au folosit fânul pustelor Mala Jasenova şi Çabyanova din apro-
pierea aşezării amintite228. Celelalte puste din nahiya Kıraşova-Bıtılnık au fost
destinate numai culturii pământului, după cum urmează:
– pusta Bucovăţ (Bukovaç) de la est de Răcăşdia a fost lucrată de locuitorii
din Oraviţa Montană (Gorna Orahovça ) şi din Broşteni (Dolna Orahoviça)229.
– pusta Dragoilo (Dırağoylo) cultivată de ţăranii din satul învecinat,
Răcăşdia230 .
– pusta Gladeş (Gladış) de lângă satul Agadici folosită de locuitorii acestei
aşezări231.
– pustele Mercina de Sus şi Mercina de Jos (Gorna-ve Dolna Merçine),
precum şi Bogdanovc (Boğdanofca), situată între Greoni şi Ticvaniu Mare, unde
astăzi de află Ticvaniu Mic, au fost exploatate de sătenii din Broşteni şi Oraviţa
Română232.
În ţinutul Oraviţei recenzorii au mai înregistrat pusta Kumanovaţ, destinată
agriculturii de ţăranii din Vrani (Vıran ), dar şi pusta Yeneyovaç de lângă satul
amintit, având aceeaşi folosinţă233. În registrele otomane din anii 1569 şi 1579 mai
figurează ca ţinând de nahiya Kıraşova-Bıtılnık pusta Krušiča ( Kuruşoviça),
cultivată de locuitorii satului Voylova (O Boyloviça ) de la sud-est de Pančevo234 şi
pusta Parlos (Parfala) de lângă satul Kusić, exploatată în comun de ţăranii din
Voyla-Yakofça şi Vračev Gaj, din apropiere de Biserica Albă. Aceleaşi izvoare
224 P. Engel, op. cit., p. 183–185.
225 Ibidem, p. 182–183.
226 T. Halási-Kun, Krassó County and the Ottoman Nahiyes Boğça, Kıraşova-Bıtılnık Nahiyesi,
în „Archivum Ottomanicum”, XI, 1986 (1988), p. 103.
227 Ibidem, p. 105, 108.
228 Ibidem, p. 114.
229 Ibidem, p. 73.
230 Ibidem, p. 74.
231 Ibidem, p. 78.
232 Ibidem, p. 86.
233 Ibidem, p. 91.
234 Ibidem, p. 95.