185 / 350
184
uitat să sublinieze calitatea deosebită a unor produse precum mierea şi untul, care
s-au bucurat de o faimă bine meritată, aşa după cum şi soiurile de pomi fructiferi au
făcut parte din bogăţia acestui vilayet, ... „pe ale cărui dealuri cresc soiuri atât de
diferite de vişini, fragi, pruni şi afini, cum nu se mai află în alte ţări. Acesta fiind
un ţinut rece, aici nu cresc smochini, măslini, rodii şi bumbac, în schimb se găsesc
mulţi peri”
203
.
Aceste impresii de călătorie, păstrate întru aducerea aminte, sunt confirmate
şi de geograful Bartınlı Ibrahim Hamdi în pasajul despre vilayetul Timişoara din
Cosmografia
sa. Ca fost locuitor al acestui vilayet, Bartınlı Ibrahim Hamdi a atras
atenţia asupra bogăţiei deosebite a Banatului care, din punctul de vedere al
fertilităţii sale, se putea asemui numai cu Egiptul: „Numai vilayetul Timişoara a
fost, poate, o provincie a Imperiului Otoman la fel de roditoare ca Egiptul”
204
.
Întocmai ca predecesorul său Evliya Celebi, geograful otoman a fost de-a
dreptul surprins de fertilitatea naturală a pământului din Banatul de la câmpie, dar
şi de diversitatea pomilor fructiferi, încărcaţi de rod. De altfel aprecierile sale
privesc în primul rând împrejurimile cetăţii Timişoara, care „au avut ca podoabă
grădini şi grădini de zarzavat”
205
. Totodată Bartınlı Ibrahim Hamdi nu a putut uita
nici raiul de plante şi păsări din jurul Timişoarei: „... întinderi de apă împodobite cu
flori roşii şi verzi, precum şi specii nenumărate şi felurite de păsări din locurile de
vânătoare”
206
. Dacă în
Atlasul
lui Bartınlı Ibrahim Hamdi nu s-a accentuat îndeajuns
marea bogăţie reprezentată de solul Banatului, în schimb în lucrarea sa
Încercare
de istorie politică şi naturală a Banatului Timişoarei
, Francesco Griselini a stăruit
de mai multe ori asupra însemnătăţii deosebite a acestui „nobil dar al Providenţei
pământul mănos
207
din câmpia întinsă, care parcă pluteşte între Mureş, Tisa şi
Dunăre”
208
. În mod independent de Bartınlı Ibrahim Hamdi, Griselini a recunoscut
că Banatul „întrece în rodnicie orice altă ţară din Europa”, iar resursele sale au
constat „dintr-o mulţime de pământuri, dintre care unele erau atât de întinse, încât
nu puteau fi cuprinse nici de ochii cei mai ageri. Şesul Banatului oferea imaginea
unei mări liniştite şi întinse...”
209
.
Aprecierile sale despre pomicultură sunt ciudate şi contradictorii în compa-
raţie cu părerea lui Bartınlı Ibrahim Hamdi în această privinţă. La început, Griselini
a susţinut că „pomii fructiferi erau rari. Chiar şi puţinii existenţi erau amestecaţi...
producând doar fructe sălbatice”. Odată cu comentariile despre cultura viţei de vie
acelaşi Griselini susţine însă contrariul. De această dată călătorul laudă deopotrivă
rodul viilor dar şi livezile de pomi: „Plantaţiile de pruni şi alţi pomi fructiferi sunt
dintre cele mai frumoase”
210
. Trecând peste astfel de păreri contradictorii, ştirile şi
203
Ibidem
.
204
Bartınlı Ibrahim Hamdi Atlasι
, fila 256 a, manuscris păstrat în fondul Es’ad Efendi de la
biblioteca Süleymaniye din Istanbul.
205
Ibidem
, fila 252 a.
206
Ibidem
, fila 252 a.
207
Fr. Griselini,
Încercare de istorie, politică şi naturală a Banatului Timişoarei
, ed. C. Feneşan,
Timişoara, 1984, p. 119.
208
Ibidem
, p. 232.
209
Ibidem
, p. 119.
210
Ibidem
, p. 227.