184 / 350
183
acestui fapt se întemeiază pe poziţia geografică a vilayetului şi pe diversitatea
condiţiilor sale naturale, care au marcat trăsăturile majore, precum şi nuanţele
locale ale climatului. Prin urmare, trăsăturile sale majore s-au manifestat ca o
rezultantă a circulaţiei maselor de aer de diferite origini peste unităţile de relief
198
.
Se ştie că, în perioada de iarnă, are loc circulaţia maselor de aer polar în alternanţă
cu cele polar-maritime, precum şi a maselor de aer de pe Oceanul Atlantic şi cele
dinspre Marea Mediterană, care produc creşteri bruşte ale temperaturii şi dezgheţ
general. În celelalte anotimpuri, ponderea cea mare o deţin masele de aer maritim
din Vest, cu un grad ridicat de umiditate, apoi cele subtropicale dinspre Marea
Mediterană şi cele continentale din Est. Trăsăturile amintite îi sunt proprii climei
continentale moderate, influenţată puternic de circulaţia vestică şi sud-vestică a
maselor de aer şi a vânturilor
199
.
d. BOGĂŢIILE SOLULUI DIN VILAYETUL TIMIŞOARA
În condiţiile existenţei unei mari varietăţi de resurse şi a diversităţii morfo-
pedologice, în care solurile bogate în cernoziom
200
au ocupat un loc de frunte,
influenţa directă a condiţiilor climatice este ilustrată de modul de utilizare a
terenurilor, aşa cum rezultă din registrele de recensământ şi din condicile otomane
din a doua jumătate a secolului al XVI-lea şi din veacul următor.
Nu în mod întâmplător unii autori otomani, dar şi călători şi reprezentanţi
locali ai stăpânirii habsburgice în Banat, au fost impresionaţi de calitatea, bogăţia
pământului şi a roadelor sale. În însemnările sale de călătorie, Evliya Celebi nu a
pregetat să stăruie asupra fertilităţii deosebite a solului din jurul cetăţii Timişoara,
deopotrivă cu potenţialul său agrar real: „Podoaba acestei cetăţi constă în faptul că
e aşezată pe un pământ înverzit, mănos şi că e înconjurată de grădini şi de parcuri
de trandafiri. Pe aceste câmpii nu se află piatră nici măcar cât un bob de fasole; pe
un astfel de loc e construită această cetate”
201
. Pentru călătorul străin pământul
rodnic a reprezentat condiţia principală pentru existenţa unor livezi întinse şi
bogate cât şi pentru dezvoltarea impresionantă a apiculturii şi zootehniei: „Dintre
animalele care trăiesc în împrejurimi, caii, boii, bivolii, oile şi mieii sunt aşa de
mulţi, încât numai Allah le mai ştie numărul”
202
. De altminteri Evliya Celebi nu a
198
V. Ardelean, I. Zăvoianu,
Judeţul Timiş
, p. 31.
199
Ibidem
, p. 44.
200
În
sandjakul
Timişoara, diferitele soluri cernoziomice cu evoluţie diferenţiată în funcţie de
apa freatică s-au aflat la Nord şi Nord-Est de Timişoara, pe interfluviul dintre Bega şi Timiş (între
Timişoara şi Giulvăz), pe interfluviul dintre Timiş şi Lanca Birda, pe aliniamentul Deta, Liebling,
Sacoşu Turcesc, precum şi în bazinul pârâului Apa Mare şi în partea nord-vestică, între Cenad şi
Periam în Câmpia Torontalului, vezi V. Ardelean, I. Zăvoianu,
op. cit.
, p. 60–61. În Câmpia
Mureşului au existat diferite soluri cernoziomice la nord-vest de Arad, în zona Pecica-Şemlac, în
perimetrele Zimandu Nou, Sofronea, Turnu etc. Totodată, şi în Câmpia Vingăi s-a remarcat o gamă
variată de cernoziomuri, vezi V. Velcea, I. Velcea, O. Mândruţ,
Judeţul Arad
, Bucureşti, 1972, p. 62.
201
Evliya Celebi,
Seyahatname
, vol. V, p. 389;
ed. trad
.; M. M. Alexandrescu-Dersca Bulgaru,
M. Mehmet,
Călători străini
..., vol. VI, p. 496.
202
Ibidem
, p. 501.