Istoria Banatului Otoman

174 / 350

173
de câmpie. Acest fapt lămureşte pe deplin lipsa oricărei corespondenţe între
hotarele unităţilor administrativ-teritoriale anterioare şi posterioare cuceririi otomane.
Cea mai joasă formă de relief – câmpia – a înlesnit nu numai ocuparea rapidă a
comitatelor Arad, Cenad, Bichiş (Békés), Zarand şi parţial Csongrád de către
otomani, ci şi o altă delimitare administrativ-militară, în funcţie de interesele
strategice ale Porţii şi de sistemul hidrografic, recte cursul Mureşului. Astfel se
explică deopotrivă modul de alcătuire a sandjakurilor Arad şi Lipova în 1552 şi
faptul că autorităţile otomane nu au ţinut deloc seama de organizarea administrativ-
teritorială anterioară în comitate. Nici hotarele nahiyelelor, subunităţi ale
sandjakului, nu au coincis măcar cu limitele comitatelor. Sandjakul Arad a cuprins,
deci, întregul comitat Arad, ce se întindea de la Mureş spre nord şi de la valea
Şoimuşului spre apus, câmpia de nord a comitatului Zarand, cu excepţia regiunii
Gyula, tot comitatul Bichiş (Bekés) şi părţile cele mai de nord ale comitatului
Csongrád, adică o suprafaţă de 7.500 km2. Registrul pentru plata capitaţiei (djiziye )
întocmit în anii 1557–1558 menţionează împărţirea suprafeţei amintite în
următoarele nahiye: Arad (59 sate, 719 case), Bichiş (Békés) (61 sate, 1407 case),
Zarand (67 sate, 1087 case).
Partea de sud-vest din vechiul comitat al Aradului, aşezată la sud de Mureş, în
care s-au aflat 22 sate şi 579 case, i-a aparţinut sandjakului Lipova143.
Aceeaşi soartă a împărtăşit-o şi comitatul Cenad. În momentul transformării
sale în sandjak, autorităţile otomane i-au răpit teritoriile care se întindeau spre
hotarele sale de nord, vest şi sud144. La început, până la cucerirea cetăţii Gyula, la
30 august 1566, sandjakul Cenad a avut numai trei nahiye: Cenad, Felnac şi
Vásárhely. În ceea ce priveşte structura şi suprafaţa lor, se poate spune că
majoritatea satelor (62) fostului comitat Cenad a fost anexată nahiyei cu acelaşi
nume. Alte sate au fost trecute atât în nahiya Vásárhely, care stăpânea şi aşezări în
comitatul Csongrád, cât şi în nahiya Felnac, unde a fost inclusă o mare parte a
localităţilor din fostul comitat Arad145. Tot atunci s-a anexat sandjakului Lipova,
dar nu în întregime, acea parte a comitatului Zarand, aflată la răsărit de sandjakul
Arad şi până la ţinutul Hălmagiu, din care s-a constituit mai apoi sandjakul Ineu146.
Integritatea şi organizarea administrativ-teritorială a vilayetului Timişoara au
fost compromise în anii 1595–1596 în urma eliberării unui număr de 12 cetăţi şi
oraşe (Făget, Vărădia de Mureş, Eperjes, Lipova, Şoimuş, Arad, Felnac, Cenad,
Şiria, Pâncota şi Ineu) de către armata transilvană condusă de principele Sigismund
Báthory. Sandjakurile Arad şi Lipova şi-au încetat temporar existenţa până la
14 iunie 1616, dată la care principele Gabriel Bethlen a fost silit să cedeze, sub
presiunea Porţii, cetăţile Lipova, Şoimuş, Arad, Făget, Bocşa şi Nădrag beglerbegului
de Timişoara, Mehmed paşa. În aceste condiţii, nahiya Felnac a fost încorporată
sandjakului Cenad de către trupele otomane 147.
143 S. Márki, op. cit. , p. 1.
144 Ibidem, p. 2.
145 S. Borovszky, Csanád vármegye története 1715-ig , vol. I, Budapesta, 1896, p. 216.
146 Vezi A. Velics, E. Kammerer, op. cit., p. 194–196, 198–203.
147 S. Márki, Arad vármegye..., p. 4.