171 / 350
170
Nădlac, Novac, Három Fenn şi Şag consemnată în 1661 în conscripţia bunurilor
pioase (
vakıf
) ale marelui vizir Köprülü Mehmed paşa. Delimitarea aşezărilor şi a
pertinenţelor lor s-a făcut nu în funcţie de punctele cardinale, ci de elementele
cadastrale, de movile
125
luate ca semne de hotar în asociere cu elementele geo-
grafice: drum, loc, colină, deal. Faptul că acestei zone istorico-geografice i-a fost
proprie densitatea mare a aşezărilor omeneşti, în special a satelor, reiese din
parcurgerea registrului de capitaţie a
sandjakurilor
Cenad şi Arad în care au fost
înregistrate, în anii 1557–1558, 292 de localităţi
126
. Acest număr are capacitatea de
a reflecta adecvat densitatea aşezărilor omeneşti numai dacă îl considerăm ca pe o
determinare cantitativă a localităţilor care au supravieţuit cuceririi şi devastării
otomane din anul 1552
127
şi dacă scădem din totalul său 7 sate risipite
128
. Imaginea
corectă a densităţii în cauză se poate obţine numai prin eliminarea neconcordanţei
existente între numărul de sate şi comunităţi înregistrate de autorităţile otomane şi cel
consemnat de reprezentanţii fostei stăpâniri habsburgice
129
. Creşterea relativ neînsem-
nată a numărului de unităţi fiscale (
hane
) din conscripţia otomană nu poate fi
considerată numai o îmbunătăţire arbitrară adusă de Mehmed,
kadiul
de Timişoara,
numărului de porţi regeşti, unităţi impozabile ale sistemului fiscal în vigoare în
vremea regalităţii ungare. Această creştere s-a înregistrat în urma modului de
delimitare a unităţii fiscale (
hane
) în funcţie de interpretarea sa ca gospodărie
propriu-zisă şi nu ca o familie, mod legiferat de cărţile de lege promulgate în 1554
pentru
sandjakurile
Lipova, Cenad şi Timişoara.
„Sunt însă fraţi, fii şi taţi, care se află înlăuntrul acelei case, unde fiecare în
parte îşi ţine bucatele, grânele şi mărfurile, de la fiecare în parte să se ia 106 denari
ca kharadj”
130
.
125
În traducerea documentelor osmane în limba maghiară, I. Karácson,
op. cit.
, p. 263–265
foloseşte termenul de
hunka
pentru a desemna elementul cadastral folosit în acţiunea de despărţire a
hotarelor satelor amintite. Şi J. Szentkláray,
Ujabb részletek a Délmagyarországi török hodoltság
történetéböl
, în „Értekezések a történettudományok köréböl”, 1917, p. 564 îi recunoaşte termenului
amintit accepţiunea de semn de hotar. În realitate, este vorba de cuvântul sârb
hum
sau
humka
, care
înseamnă colină, movilă, bornă; vezi D. Gămulescu, M. Jivcovici,
Dicţionar sârbo-croat-român
, Ed.
Ştiinţifică, Bucureşti, 1970, p. 93.
126
A. Velics – E. Kammerer,
op. cit.
, p. 194–202.
127
Vezi ordinul dat la 18 septembrie 1552 vizirului Ahmed paşa,
Koğuşlar K. 888
, fila 444, în
Colecţia Microfilme Turcia
, rola 48, c. 445: „... că supunându-se şi cucerindu-se fortăreaţa Lipova ...
au fost cucerite cu totul 21 de cetăţi,
restul de cetăţi fiind distrus şi incendiat
...” Porunca trimisă
domnului Ţării Româneşti cuprinde mai multe amănunte, vezi
ms. cit
., fila 455, în
Colecţia
Microfilme Turcia
, rola 48, c. 446: „... când a ajuns la fortăreaţa Arad şi Lipova cea strălucitoare, care
se află în faţa râului Mureş şi înlăuntrul Transilvaniei, oastea
a fost trimisă de două trei ori să facă
incursiuni de pradă pentru ocrotirea ţării cucerite şi incendiind şi devastând, a ieşit nevătămată,
încărcată de pradă şi cu o mulţime de 30.000 de robi
...”
128
Este vorba de satele Kökinyöz, Cherestur, Periamoş, Hadmad, Apor, Fiberek (astăzi pusta
Füpereg), Velika Szölös, vezi A. Velics, E. Kammerer,
op. cit.
, p. 194, 196, 197, 201, 202.
129
S. Márki,
Arad vármegye
..., vol. II/2, p. 2.
130
Cr. Feneşan,
Instaurarea dominaţiei otomane în ţinutul Lipovei în lumina codului de legi
(kanunname) din 1554
, în „Studii şi comunicări de istorie”, Caransebeş, 1979, p. 338; V. Veliman,
Documente turco-osmane privind vilayetul (eialetul) Timişoara
, în „Revista Arhivelor”, vol. XLVII,
nr. 4, 1985, p. 420.