Istoria Banatului Otoman

147 / 350

146
de Halil beg şi Muharrem Çelebi, fapt care l-a silit pe Cristofor Báthory să-i
dăruiască grabnic paşei de Buda, lui Mustafa Sokollu, localităţile Bicaciu, cătunul
Radvani şi pustele Tisza Radvány şi Püspök Radvány (între Marţihaz şi Cefa)309
pentru a împiedica extinderea posesiunilor otomane în Bihor.
Extinderea lentă a hotarelor vilayetului Timişoara, precum şi lupta de excludere
reciprocă de la încasarea dărilor, a dat naştere unui şir nesfârşit de abuzuri şi violenţe
săvârşite de cele două părţi. Spahii şi autorităţile otomane nu au pierdut prilejul de a
se plânge şi de a protesta împotriva acestor urmări ale condominiului. Punctul de
vedere otoman susţinea, de pildă în cazul Deznei, că cetatea era proprietatea ceribaşı-ului
de Ineu şi că fiscalitatea excesivă impusă de reprezentanţii stăpânului transilvan,
adică ai văduvei lui Gheorghe Bebek, era răspunzătoare de pustiirea câtorva sate.
Acest fenomen cu urmări demografice însemnate a fost determinat, de cele mai multe
ori, de modul de a opera folosit de cetele de soldaţi sau lotri conduse de unii dregători
din Transilvania. Dacă dregătorul din palanca Vârfurile (Ciuci), Nicolae Ciuci, a fost
căpetenia lotrilor care au robit şi pustiit ţinuturile Dezna, Beliu, Chisindia şi Tăuţi
pentru a stoarce sume de bani310, în schimb pârcălabul Deznei şi sluga sa Gheorghe
Pap au recurs, pe lângă metodele amintite, la schingiuirea demonstrativă a unor ţărani
din Toposiţa şi Sebiş311 pentru a-şi impune autoritatea şi a-şi asigura veniturile
scontate.
Asemenea nelegiuiri au fost armele de intimidare şi supunere în folos
exclusiv a iobagilor, arme la care a recurs nobilimea transilvană, aşa cum reiese din
plângerea înaintată în 1572 marelui vizir de locuitorii ţinutului de pe Crişuri.
Cererea de înlăturare a condominiului a fost argumentată de neputinţa lor de a-şi
îndeplini obligaţiile fiscale, în condiţiile în care plata dărilor cuvenite autorităţilor
otomane a atras represalii în lanţ şi pedepse exemplare. Printre abuzurile nenumă-
rate s-au aflat şi cele comise în ţinutul Beliu de voievozii Francisc şi Alexandru
Botha în înţelegere cu sandjakbegul de Ineu312, care au atras nu numai răzbunarea
spahiului Huseyin Balogh ci şi siluiri ale iobagilor. Acestea s-ar fi datorat în mare
măsură neglijenţei beglerbegului de Timişoara, fapt pentru care voievodul Ştefan
Báthory a intervenit la Poartă prin solul său, Alexandru Kendi, pentru înlocuirea
acestuia cu Mahmud, sandjakbegul de Szolnok313. Interesele unui stat, prin excelenţă
fiscal ca Imperiul Otoman, au impus intervenţia energică a sultanului Selim al II-lea,
hotărât să-l pedepsească pe spahiu cu deposedarea de timarul său datorită vătămării
iobagilor şi a încălcării statutului lor 314.
Doar colaborarea beglerbegului de Timişoara cu Ştefan Báthory mai putea
contribui, în condiţiile retragerii spahiului în Transilvania, în 1574, la prinderea sa
şi la evaluarea, în faţa locului, a pagubelor pricinuite315.
309 Ibidem, doc. nr. CCIV, p. 313; Gy. Káldy-Nagy, Magyarországi török adóösszeirások, p. 12.
310 L. Szalay, op. cit., doc. nr. XI, p. 61.
311 Ibidem, doc. nr. XXXIV, p. 281; S. Márki, op. cit., p. 9.
312 L. Szalay, op. cit., doc. nr. XI, p. 60.
313 Ibidem, doc. nr. XXXIII, p. 44.
314 Ibidem, doc. nr. LXXXV, p. 133.
315 Ibidem, doc. nr. CV, p. 156.