142 / 350
141
oraşul Măcău (Makó) şi pertinenţele sale. Balassa nu numai că a nesocotit ordinul
care oprea la 24 noiembrie 1665 punerea sa în stăpânire, ci i-a asuprit în aşa fel pe
locuitorii din Măcău şi din împrejurimile sale, încât aceştia s-au văzut nevoiţi să
ceară ajutorul
sandjakbegului
de Ineu
277
. Aceste danii dovedesc că Habsburgii,
uzând de calitatea lor de regi ai Ungariei, şi-au menţinut pretenţiile asupra comita-
tului Cenad, iar renunţarea la ele în favoarea principilor Transilvaniei a fost privită
doar ca o acţiune temporară.
Dania de sate în comitatele Timiş, Cenad şi Arad, aflate sub stăpânire
otomană, a fost în prima jumătate a veacului al XVII-lea modul obişnuit prin care
principii Transilvaniei au răsplătit, în general, meritele militare. Dacă Sigismund
Rákóczi le-a dat în 1607 soldaţilor sârbi din Lipova posesiunile pustiite din
comitatul Timiş (Gelu, Vántelek, Faluhely)
278
, în schimb principele Bethlen le-a
dăruit nu numai călăraşilor Mihai Szölösi şi Paul Török satul Tape, ci şi unor
locuitori din Ineu (lui Ioan Banhegyesi satul Şeitin, iar tricesimatorului Grigore
Dezsi, Harmatul de la sud de Mureş, aproape de Periam şi Sânnicolaul Mare)
279
.
Spre deosebire de înaintaşii săi, Gheorghe Rákóczy I a făcut daniile cele mai
numeroase
280
. În 1632, Mihai Paisgyártó şi Paul Körösi au obţinut în comitatul
Arad moşiile Iratoşul Mare, Dombegyáház (pustă la nord-est de Batonya), Curtici
şi Peregul Mare, în timp ce Ştefan Tatai din Ineu a dobândit, în martie 1635,
întrega pustă Kaszaperek. În 1646 mai mulţi soldaţi din Ineu (Toma Jenei, Ioan
Szegedi, Gheorghe Magovici, Grigore Simandi) au primit localităţile: Pereg, Comloş,
Kovacsháza din comitatul Cenad şi Curtici, Iberd, pusta Ţipan din comitatul Arad,
iar fraţilor Kis Peter şi Andrei Keresztszegi li s-au acodat Fecskes, situat pe ţărmul
drept al Mureşului, între Pecica şi Şemlac, precum şi pustele Oroşi şi Palota. În
anul următor, adică în martie 1647, principele Gheorghe Rákóczi I le-a dăruit
căpitanului de haiduci, Kis Marton şi fiilor săi localităţile: Zombor, Ferged,
Pordeanu, aflate la sud-est de Beba Veche, Tömpös din comitatul Cenad şi
Covăsinţul din comitatul Zărand
281
. Acestor danii li s-au adăugat posesiunile
numeroase, lăsate moştenire în iulie 1635 fiicei lui Abraham Cserepes Szászvárosi,
anume Ţela, Lalaşinţ, Ujfalu, Iagonţ, Patak lângă Cladova, Zăbrag, Fântânele,
Nyárrev între Sâmbăteni şi Păuliş, Şimlac din comitatul Arad; Pobor între Şemlac
şi Şeitin, Maymat la nord de Pecica, Sika lângă Satchinez, Chellia, Batida din
comitatul Cenad, Hisiaş, Jebel, Tecz, Gurguria (Gonguria?) din comitatul Timiş,
localităţi
282
care aparţineau
vilayetului
Timişoara.
Şi principele Gheorghe Rákóczi al II-lea i-a răsplătit în 1654 pe Nicolae
Maţonik, Martin Totu, Ştefan Simion, Ioan Szegedi, Matei Kolontar, cu toţii soldaţi
din cetatea Ineu, dându-le, dincolo de Mureş, satele Belesz şi Füves din comitatul
Cenad, Maşloc, Botoş, Félegyház din comitatul Arad
283
. La 25 aprilie 1656
277
Ibidem
, p. 241.
278
Ibidem
, p. 244.
279
Ibidem
.
280
Ibidem
, p. 244–245.
281
Ibidem
, p. 245.
282
Ibidem
, p. 244–245.
283
Ibidem
, p. 246.