136 / 350
135
împiedica producerea de noi abuzuri. Această concluzie decurge din răspunsul
trimis de sultanul Selim al II-lea, la 8 decembrie 1568, la plângerile Porţii cu
privire la încălcarea hotarelor şi posesiunilor Transilvaniei. Protestul principelui
Ioan Sigismund Zápolya fusese însoţit de condica întocmită cu prilejul recensă-
mântului lui Muharrem Çelebi. Tocmai această condică trebuia confruntată cu
vechile conscripţii pentru a dovedi apartenenţa unor sate la pământul Transilvaniei.
Intervenţia principelui Zápolya continua de fapt şirul de proteste şi interdicţii
exprimate în timpul recensământului
vilayetului
Timişoara atât de solii Transilvaniei
cât şi de sultan. Dacă Selim al II-lea a fost nevoit, la 29 septembrie 1567, să ordone
suspendarea înregistrării abuzive a două sate din Transilvania: Moss (Moşdi?) şi
Sărăzani (Saradin?)
243
, în schimb
beglerbegul
de Timişoara a primit mai târziu, la
13 noiembrie 1567, misiunea de a zădărnici intervenţia reprezentanţilor principelui
Zápolya, care au împiedicat desfăşurarea recensământului în satele Köleşer şi Şarkat
din
sandjakul
Gyula. În realitate, locuitorii acestor sate au refuzat, încă de la
ocuparea cetăţii Gyula, să-şi plătească capitaţia (
djizya
) şi s-au răsculat. Mai târziu,
funcţionarul otoman, trimis de Muharrem Çelebi să-i convoace la recensământ pe
aceşti locuitori, a fost atacat de supuşii principelui Transilvaniei, cu care s-a
înfruntat într-o luptă sângeroasă, încheiată cu victime
244
.
La 8 decembrie 1568, protestul principelui Zápolya fusese însoţit de condica
întocmită cu prilejul noului recensământ şi care trebuia confruntată cu vechile
conscripţii pentru a dovedi aparteneţa unor sate la pământul Transilvaniei. Din
păcate, nici această verificare înfăptuită la Poartă nu a contribuit la respectarea
întocmai şi restabilirea frontierei fiscale a principatului autonom. Aceasta a fost
menirea poruncii trimise la 8 decembrie 1568 lui Ioan Sigismund Zápolya pentru
a-şi opri supuşii „să intre în satele care depind de ţinuturile noastre bine păzite şi
care au fost trecute în recensământul nou”
245
.
Interesul manifestat de Poartă pentru respectarea noii frontiere delimtate de
recensământul lui Muharrem Çelebi este dovedit şi de faptul că
beglerbegului
de
Buda i se recunoscuse calitatea de arbitru al viitoarelor litigii între
vilayetul
Timişoara şi principatul autonom
246
, aşa cum s-a menţionat în răspunsul trimis la
8 decembrie 1568 lui Ioan Sigismund Zápolya. De aceea acestui
beglerbeg
, ca şi
beglerbegului
de Timişoara i s-a ordonat să nu încalce în nici un fel satele
transilvane neînregistrate în condica lui Muharrem Çelebi, a cărei copie îi fusese
trimisă cu puţin înainte: „Să împiedicaţi şi să interziceţi ca nimeni să nu înfăptu-
iască un lucru potrivnic legământului (
ahd
) şi poruncii mele ilustre”
247
.
Este adevărat, că autorităţile otomane i-au impus lui Muharrem Çelebi drept
criteriu unic de restabilire a frontierei condica lui Halil beg adusă ceauşul Ali
248
şi
243
Ibidem
, doc. nr. 278, p. 143. Cele două sate în litigiu s-ar fi aflat în ţinutul Făgetului (Moss,
localitate dispărută, era situată lângă Margina, cf. C. Suciu,
Dicţionar istoric al localităţilor din
Transilvania
, vol. II, Bucureşti, f.a. p. 107, 373).
244
7.Numaralı
..., vol. I, doc. nr. 423, p. 213–214.
245
M.A. Mehmet,
op. cit
., doc. nr. 93, p. 88.
246
Ibidem
, p. 89.
247
7.Numaralı
..., vol. III, doc. nr. 2609 din 11 decembrie 1568, p. 315.
248
I. Karácson,
Török-Magyar Oklevéltár
, doc. nr. 103, p. 88.