Istoria Banatului Otoman

131 / 350

130
Valea Lungă, respectiv de la Nevrincea spre sud-est, până la sud de localităţile
aparţinându-i vilayetului Timişoara: Pogăneşti, Jureşti, Bârna, Hăuzeşti şi Luncani213.
În chip firesc, condica de recensământ întocmită în 1554 de sandjakbegul de
Lipova, Halil beg214, a contribuit, de pildă, la stabilirea hotarelor nahiyelelor din
sandjakurile Cenad şi Arad ale vilayetului Timişoara. Hotarul de miazănoapte şi de
răsărit al nahiyei Cenad a trecut, aşadar, prin următoarele localităţi: Bozzas,
Mezöhegyes, Comloş, Mezöszöllös, Földvár, Variaşul Mare, Mogzorosfecskes,
Pereskutas, Csomorkány, Csokas, Rétkopáncs, Batida215. Şi hotarul nahiyei Arad a
avut acelaşi caracter artificial ca cel al nahiyei Cenad, fiind delimitat spre
miazănoapte şi răsărit de aşezările: Kunagota, Kupa, Kisfehéregyháza, Thwisegyháza
(pusta între Curtici şi Zimandul Nou), Deszk şi Ghioroc216. Departe de a fi vreo
linie fortificată petnru a apăra un ţinut cucerit dar necolonizat de otomani, acest
hotar artificial a trecut spre miazănoapte şi răsărit prin următoarele localităţi din
fostul comitat Zărand: Moroda, Zărand, Rogoz de Beliu, Şepreuş, Mişca, Zerindul
Mare, Iermata Neagră, Vărşand şi Elek217.
Expediţia otomană din 1566, în timpul căreia s-a cucerit cetatea Gyula
(2 sept. 1566), a contribuit la înglobarea în hotarele vilayetului Timişoara a unor
cetăţi şi teritorii din principatul autonom al Transilvaniei: cetăţile Şiria, Beliu, Ineu,
sudul comitatului Bihor, partea cea mai mare a comitatului Zărand (cu excepţia
ţinuturilor de la răsărit de Hălmagiu). Mai târziu, prin înţelegerea de la Speyer
(1571), hotarul vilayetului Timişoara cu principatul autonom al Transilvaniei a fost
delimitat de satele următoare: Dezna mică, Craicova înglobată în satul Dieci,
Sălişte în ţinutul Prunişor, Iosaş, Gura Văii, Dieci, Satul Nou contopit în satul Buteni,
Prunişor, Secaş, Igneşti, Berindia, Donceni, Revetiş, Feniş, Laz, Roşia, Prodani
(sat dispărut de lângă Susani), Topaza între Valea Mare şi Iosaş, Selejani, Toposiţa
între Dezna şi Laz, Pescani, Cociuba, Buhani, Corneşti (cătun al satului Sebiş),
Neagra, Nădălbeşti, Voivodeni, Miniad, Zimbru, Mizieş218.
Redobândirea sub formă de donaţie a cetăţii Dezna 219 i-a întărit lui Ioan
Sigismund Zápolya speranţa în reuşita politicii sale de recuperare prin negocieri şi
daruri a câtorva teritorii pierdute: Bana, Ardud şi cetatea Ceh de lângă Cehul
Silvaniei. Politica a dat greş, de vreme ce tratatul de pace încheiat la Edirne la
17 februarie 1568, între Imperiul ottoman şi „Sfântul Imperiu Romano-German” nu
i-a împlinit aşteptările.
Participarea principatului Transilvaniei la războiul antiotoman declanşat la
13 noiembrie 1594 de Mihai Viteazul a avut în primul rând scopul de a elibera
unele cetăţi şi ţinuturi incorporate vilayetului Timişoara. Au fost redobândite, pe
213 Ibidem, p. 140.
214 M. Mehdi Ilban, The Process of Ottoman Cadastral Surveys During the Second Half of
Sixteenth Century: A Study Based on the Documents from Mühimme Defters, în „Anuarul Institutului
de Istorie şi Arheologie „A.D. Xenopol”, XXIV, 12, 1987, p. 25.
215 A. Velics, E. Kammerer, op. cit., p. 194–196.
216 Ibidem, p. 198–203.
217 I. Lukinich, op. cit ., p. 75; P. Kozma, Zaránd vármegye földiratai, statistikai és történeti
leirása, Cluj, 1848, p. 7.
218 L. Szalay, Adalékok a magyar nemzet történetéhez a XVI-dik században, Pesta, 1859,
p. 205–206.
219 Ibidem; I. Lukinich, op. cit., p. 139.