135 / 350
134
beglerbegului
Kasım paşa. De altminteri condica de recensământ a lui Halil paşa a
reprezentat singurul criteriu de delimitare şi reambulare al hotarelor
vilayetului
Timişoara, aşa cum rezultă din documentele transilvane şi otomane ale vremii
237
.
După instaurarea administraţiei militare şi fiscale otomane şi după extinderea
teritorială a
vilayetului
Timişoara în urma expediţiei din 1566, s-a impus, în chip
firesc, întocmirea unui nou recensământ ordonat de Poartă la 29 septembrie 1567.
Potrivit ordinului trimis recenzorului, urmau să fie înregistrate doar satele
înscrise în condicile vechi (
defter-i atîkaya
), respectiv „supuşii şi ţinuturile care nu-i
aparţin teritoriului Transilvaniei… şi să nu se intervină şi să nu se asuprească
supuşii şi pământurile aparţinând ţării Transilvaniei”
238
. Fără îndoială că litigiile de
proprietate şi de frontieră fiscală generate la început de înscrierea abuzivă a unor
sate transilvane în defterul lui Halil beg şi apoi de cucerirea unor teritorii din
fostele comitate Cenad şi Zărand justifică pe deplin iniţierea acestui recensământ.
Relevante în acest sens sunt explicaţiile date la 14 aprilie 1568 de sultanul Selim al
II-lea principelui Ioan Sigismund Zápolya. Sultanul dădea desluşirile cuvenite cu
privire la necesitatea acestui recensământ, impus după părerea sa de abuzurile
săvârşite de fostul
beglerbeg
de Timişoara, Hasan paşa: „să se separe şi să se
despartă satele dependente de Transilvania de satele care, în defterul trimis, fac
parte din ţinuturile noastre bine păzite şi care, la recensământ, au fost trecute în
defterul lui Halil beg”
239
. Toate poruncile date recenzorului Muharrem Çelebi, fost
defterdar
al
timarelor
din
vilayetul
Timişoara (29 decembrie 1567 şi 1 ianuarie
1568), au insistat, întocmai ca ordinul dat la 27 septembrie 1567, asupra necesităţii
de a se respecta posesiunile şi hotarul Transilvaniei: „să nu înregistraţi din partea
beglerbegului
ţinuturile aparţinându-i Transilvaniei, considerate ca fiind în afara
defterului, date spahiilor sau altora şi să nu le ataci”
240
.
De altminteri delimitarea frontierei administrative şi fiscale între
vilayetul
Timişoara şi principatul Transilvaniei a determinat cercetări de teren la fel de
amănunţite ca cele impuse de despărţirea şi însemnarea cu pietre de hotar ale unor
aşezări înfloritoare, odinioară pustii, precum Csomorkány şi Peres Kutas din
sandjakul
Cenad
241
, dar şi ale unor câmpii arabile, obiectul litigiilor de proprietate
între posesorii de
timare
şi de
hâsuri
. Delimitarea şi restabilirea hotarelor proprie-
tăţilor otomane a fost o acţiune cu caracter diacronic, desfăşurată în diferitele
sandjakuri
ale
vilayetului
Timişoara, aşa cum rezultă din ordinele sultanului date
la 20 martie 1568
kadiului
de Timişoara şi, mai târziu, la 23 octombrie 1569,
sandjakbegului
şi
kadiului
de Cenad
242
.
În ceea ce priveşte respectarea posesiunilor şi hotarelor Transilvaniei,
recensământul înfăptuit de Muharrem Çelebi nu a pus capăt şi nici nu a putut
237
L Szalay,
Erdély és a Porta
, Pesta 1862, doc. nr. XXVII, p. 34, 35, doc. nr. LI, p. 85;
I. Mikó,
Erdély töténelmi adatok
, vol. II, Cluj, 1856, p. 335;
7. Numaralı Mühimme Defteri
, vol. I,
doc. nr. 428, din 13 noiembrie 1567, p. 211, doc. nr. 556, din 29 decembrie 1567, p. 271, doc. nr. 638
din 1 ianurie 1568, p. 312.
238
Ibidem
, doc. nr. 278, p. 143.
239
M.A. Mehmet,
op. cit
., doc. nr. 93, p. 88.
240
7.Numaralı
..., doc. nr. 638, p. 312 din 1 ianuarie 1568.
241
Ibidem
, vol. III, Ankara, 1999, doc., nr. 2289, p. 156.
242
7.Numaralı
..., vol. I, doc. nr. 1047, p. 497 şi 1091, vol. III, doc., nr. 2289, p. 156.