111 / 350
110
c. REORGANIZĂRI ADMINISTRATIV-JUDICIARE ŞI FISCALE
În ceea ce priveşte organizarea administrativă a noilor ţinuturi otomane,
aceasta a avut nu numai un scop militar şi fiscal, ci a inclus şi o împărţire în
circumscripţii judecătoreşti (
kaza
) conduse de un judecător (
kadiu
). Prin urmare,
izvoarele otomane amintesc transformarea ţinutului Lugojului şi Caransebeşului în
2
kadiate
, fiecare dintre ele având un rang de 150 akçe
97
. Constituirea şi
dimensiunile acestor circumscripţii judecătoreşti au depins deopotrivă de numărul
populaţiei musulmane şi de mărimea veniturilor reale, respectiv de factorii în
funcţie de care s-a stabilit ierarhia
kazalelor
.
Se ştie că, în registrele de recensământ fiscal (
mufassal defterleri
) din
secolele XV–XVII
, nahiya
a figurat ca o subdiviziune a
sandjakului
şi a fost
condusă din punct de vedere juridic de un ajutor de judecător (
nayib
). Termenul de
nahiye
a avut în izvoarele otomane un dublu înţeles: cel de subdiviziune fiscală dar
şi acela de circumscripţie judecătorească, deşi cele două accepţiuni nu coincid din
punct de vedere teritorial
98
. Totodată, din a doua jumătate a veacului al XVI-lea,
sandjakbegul
a avut competenţa de a numi un funcţionar însărcinat cu păstrarea
ordinii (
subaşı
) în fiecare circumscripţie judiciară (
kaza
) aflată în subordinea
kadiului
. Dat fiind că, treptat,
kazaua
a devenit o subunitate a
sandjakului
, s-a
ştirbit pe această cale şi independenţa judecătorului. Pe măsura transformării
kazalei
, dintr-o circumscripţie judiciară într-o unitate administrativă-fiscală, a
sporit subordonarea
kadiului
faţă de
sandjakbeg
, atribuţiile sale depăşind cu mult
sfera strict judiciară. Prin urmare
kadiului
i s-au delegat unele atribuţii ale statului
în privinţa încasării impozitelor, menţinerii ordinii publice şi a sistemului de
organizare militară. Însemnările de călătorie în Banat ale lui Evliya Çelebi cuprind
primele informaţii cunoscute până în prezent despre
kazalele
vilayetului
Timişoara
şi rangul lor stabilit în funcţie de populaţia musulmană şi veniturile fiecărei
circumscripţii judiciare. Potrivit informaţiilor amintite, în
vilayetul
Timişoara au
existat două categorii de
kadiate
: prima, având rangul de 500 de akçe, cea de a
doua, cuprinzând un număr mai mare de
kadiate
, cu rangul de 150 de akçe. Dacă în
prima categorie au figurat doar
kadiatele
Timişoara şi Ineu
99
, în schimb în cea de a
doua s-au înscris
kadiatele
Lipova, Cenad, Gyula, Becicherec (Zrenjanin), Orşova,
Lugoj şi Caransebeş
100
. De altfel lista amănunţită întocmită în anul 1664 cuprinde
numele a 12
kazale
din
vilayetul
Timişoara după cum urmează: Timişoara, Vârşeţ,
Pančevo, Cenad, Ciacova, Becicherec, Orşova, Lipova, Moldova, Gyula, Ineu şi
Sebeş (Caransebeş) – Lugoj
101
. Cele 12 circumscripţii judiciare au fost menţionate
şi mai târziu, în registrele de dări din anii 1671–1672 şi 1685, pentru ca, după
97
Evliya Çelebi,
op. cit
., p. 4–5;
trad. cit
., p. 533, 534.
98
H.J. Kornrumf,
Zur territorialen Verwaltungsgliederung des Osmanischen Reiches, ihrem
Entstehen und ihrem Einfluß auf die Nachfolgestaaten
, în
Ethnogenese und Staatsbildung in Süosteuropa
,
ed. K.D. Grothusen, Berlin, 1974, p. 54.
99
Evliya Çelebi,
op. cit
., vol. V, p. 389, 406
; trad. cit
., p. 495, 513.
100
Evliya Çelebi,
op. cit
., vol. V, p. 398, vol. VII, p. 375, 445, vol. VI, p. 4, 5;
trad. cit
.,
p. 505, 650, 695, 533, 534.
101
P. Fodor,
op. cit
., p. 30.