Istoria Banatului Otoman

107 / 350

106
În nahiya Zărand însă s-a înscris în defter cel mai mic număr de aşezări în care au
trăit plătitori de capitaţie. În mod ciudat, în oraşul Şimand şi în satul Nagy-Kutos
nu s-a înregistrat nici un cap de familie supus la plata djiziyei , deşi în alte 5 sate din
nahiya Békés s-au aflat 64 în satul Bánhegyes, 25 în Bánkuta, 18 în Bánkamarás,
45 în Siklos şi 15 în Miske72.
Şi comitatul Cenad a împărţit aceeaşi soartă cu cea a fostului comitat Arad. În
cursul transformării sale în sandjak, autorităţile de ocupaţie au desprins câteva
teritorii, care se întindeau spre hotarele sale de nord, vest şi sud. Până la cucerirea
cetăţii Gyula din 30 august 1566, sandjakul Cenad a avut, întocmai ca sandjakul
Moldova, numai două nahiye: Cenad şi Vásárhely. Din punctul de vedere al
suprafeţei şi structurii sale, nahiya Cenad a cuprins o mare parte din satele fostului
comitat Cenad, după cum alte aşezări ale aceluiaşi comitat au fost înglobate în
nahiya Vásárhely împreună cu sate din comitatul Csongrad 73.
Astfel, în anul 965 H (23 oct. 1557 – 12 oct. 1568) în nahiya Cenad au fost
înscrişi în defterul de plată a djiziyei 1960 de contribuabili şi numai 240 de plătitori
de capitaţie a nahiyei Vasárhely74.
Dar vilayetul Timişoara nu a fost constituit numai din sandjakurile Timişoara,
Lipova, Arad, Cenad şi Bečej-Becicherec, ci i s-au mai adăugat sandjakurile
Smederevo, Vidin şi Kruševac (Aladjahisar)75, după ce anterior sandjakbegii de
Srem, Smederevo, Vidin şi Izvornik trecuseră în subordonarea beglerbegului de
Timişoara, Kasım paşa76. Totodată, până în 1566 sandjakul Szolnok a depins de
vilayetul Timişoara în ceea ce priveşte încasarea capitaţiei 77.
Datorită procesului îndelungat de reorganizare a vilayetului Buda, sandjakul
Kruševac a depins vremelnic de vilayetul Timişoara, pentru ca, în octombrie 1559,
beglerbegul Güzeldje Rüstem paşa să-i ceară autorităţii centrale de la Istanbul
legalizarea acestei stări de fapt prin încorporarea sandjakului amintit. De abia
la 9 aprilie 1582 sultanul Murad al III-lea a dispus trecerea sandjakului amintit
împreună cu sandjakul Vidin în componenţa vilayetului Rumelia78. O soartă asemă-
nătoare i-a fost hărăzită şi sandjakului Vulçitrin, subordonat vilayetului Timişoara
din punct de vedere militar. Încorporat probabil în 1580 vilayetului Bosna, el a fost
alipit în 1582 vilayetului Rumelia79 împreună cu sandjakurile Kruševac şi Vidin.
După cucerirea cetăţii Gyula (2 sept. 1566), a avut loc reorganizarea adminis-
trativ-teritorială a vilayetului Timişoara, impusă de noile anexiuni. S-au întemeiat
unităţi administrativ-teritoriale noi (nahiyele, sandjak), s-au redistribuit alte nahiyele
şi a dispărut un sandjak (Bečej-Becicherec) prin integrarea sa în sandjakul Cenad.
72 Ibidem, p. 27.
73 S. Borovsky, Csanád vármegye története 1715-ig, vol. I, Budapesta, 1896, p. 216.
74 A. Velics, E. Kammerer, Magyarországi török kincstári defterek, vol. II, Budapesta, 1890,
p. 194.
75 K. 888, fila 446 a, microfilm cit., cadrul 445.
76 Ibidem.
77 P. Fodor, Das Wilayet von Temeschwar zur Zeit der osmanischen Eroberung, în „Südost
Forschungen”, vol. 55, 1996, p. 29.
78 MÜD, nr. 47, fila 67, doc. nr. 168, Colecţia Microfilme Turcia , rola 18, cadrul 674.
79 O. Zirojević, Tursko vojno uredjenje u Srbiji, 1459–1683, Belgrad, 1974, p. 92–95.