99 / 530
98
Cum, în anul 258, Gallia, Britannia, Pannonia îşi proclamaseră mai mulţi
pretendenţi la tron, singura zonă fidelă lui Gallienus la aceea dată, cuprindea doar
provinciile de la Dunărea de Jos (Tracia, Moesia Superior şi Moesia Inferior şi
Dacia). Oricum, în Dacia nu este cunoscut până acum nici un uzurpator în vremea
lui Gallienus, nici vreo aderare la alţi uzurpatori proclamaţi în Pannonia ori
Moesia, deşi acest lucru trebuie presupus.
Singura provincie cu efectivul militar intact era
provincia Dacia
, care prin
poziţia sa era izolată în mijlocul lumii barbare aflată în permanentă mişcare. Ea
dispunea de două legiuni şi numeroase trupe auxiliare.
Asta nu înseamnă că Dacia a fost lipsită cu totul de trupe, poate mici
detaşamente ale legiunii a XIII-a Gemina au suplinit efectivele iniţiale de trupe
auxiliare. Efectivele în discuţie ajung până aproape la 9000 de călăreţi
483
, cam cât
se apreciază că a avut întregul corp evaluat la cca. 10000 de călăreţi.
În formarea unei armate mobile au intrat efective din trupele auxiliare, mai
ales cele de cavalerie. Retragerea unor trupe auxiliare din Dacia şi apoi restrângerea
apărării bazate doar pe infanteria rămasă în anumite fortificaţii a putut crea în
provincie o situaţie specială pentru apărarea ei şi, de aici, părerea istoriografiei
romane târzii, că a avut loc
amissa Daciae
484
.
Informaţii directe asupra preluării unor efective de trupe auxiliare din Dacia
în armata de campanie, nu există până în acest moment. Ar trebui luată poate în
considerare o informaţie oferită de către Historia Augusta
485
, în biografia uzurpatorului
Aureolus. Acesta a deţinut iniţial calitatea de
dux Illyrici
,
calitate în care
a avut în
subordinea sa trupele din întregul areal balcanic, inclusiv şi din provincia Dacia
486
.
Înseamnă că, din timpul comenzii lui Aureolus asupra Illyricum-ului şi până la
transferarea sa în nordul Italiei, trupele preluate din Dacia se aflau în aceste efective
militare. Până în anul 261 sau la scurt timp după aceasta nu mai deţinem informaţii
despre detaşamentele din armata Illyricum-ului. Epigrafic, cam din această vreme
dispar informaţiile epigrafice din Dacia.
Două evenimente militare au loc în această perioadă de început a activităţii
lui Aureolus. Primul a fost în anul 260, când Aureolus, general de origine dacică a
înfrânt la Mursa, pe Drava armata uzurpatorului Ingenuus, proclamat împărat de
către trupele din Moesia şi cu acceptul celor din Pannonia
487
. După aceasta, în
anul 261, Aureolus se va îndrepta spre Serdica unde va zdrobi armata celor cei doi
Macrianus – tatăl şi fiul, care vor veni din Orient în drum spre Roma. După prinderea
lui Valerianus, generalul Macrianus se proclamase împărat: tatăl –
Augustus
, iar fiul
483
Benea 2010, p. 643–648.
484
Benea 2013 a, p. 205–218.
485
SHA,
Aureolus
, 11, 1–3, vezi întreaga discuţie la Benea 2013a, p. 205–218.
486
Susţinem acest lucru întrucât ulterior, în biografia lui Claudius viitorul împărat acesta
deţine sub comanda să armatele din Tracia, Moesia, Dalmaţia, Pannonia şi Dacia (SHA,
Vita divi
Claudii
, 15, 3).
487
SHA,
Ingenuus
, 9, 1.