95 / 530
94
determinat unirea forţelor militare ale provinciilor din zonă pentru o mai bună
coordonare şi astfel s-a ajuns ca Trebonianus Gallus şi apoi Aemilianus să deţină o
importantă forţă militară sub control, ceea ce le-a şi permis să întreprindă fiecare în
parte acţiunile de uzurpare a puterii imperiale
459
. Aemilianus s-a îndreptat cu o
armată a provinciilor de la Dunărea de Jos spre Italia, în speranţa că îi va înfrânge
pe Trebonianus Gallus şi Volusianus, dar proprii soldaţii i-au ucis înainte de
izbucnirea evenimentelor.
SUD-VESTUL DACIEI ROMANE ÎN ULTIMELE DECENII ALE PROVINCIEI
Generalul
P. Licinius Valerianus
, comandantul legiunii a III-a Italica din
Raetia, chemat în ajutor de Trebonianus Gallus, s-a proclamat la rândul său împărat
şi s-a îndreptat spre Roma, unde, la Spoletium, l-a înfrânt pe Aemilianus ale cărui
efective în bună parte se întorceau spre provinciile de garnizoană. Evenimentele au
avut loc la începutul toamnei anului 253
460
. În acest context, a avut loc instalarea la
Roma a noului împărat recunoscut de Senat. De la început s-a proclamat
Augustus
,
desemnând ca şi coregent pe fiul său
Gallienus
, cu decizia ca acesta din urmă să
guverneze vestul Imperiului, iar Valerianus, Orientul neliniştit şi mereu în pericol
datorită parţilor. Această împărţire a Statului trebuia să confere posibilitatea
restabilirii situaţiei politice şi militare din zonă.
Moartea în prizonierat a lui Valerianus în anul 260, a avut ca urmare prezenţa
din acest moment a unui singur suveran la conducerea Imperiului, în persoana lui
Gallienus
.
Domnia lui, din anul 253 şi până în 268, a reprezentat o perioadă extrem de
frământată din istoria statului roman, de nesiguranţa politică, ceea ce a influenţat
negativ apărarea frontierelor. Într-o primă etapă cuprinsă între anii 254–257, Gallienus
şi-a avut sediul la Sirmium, după care s-a îndreptat spre Rin, pentru a lupta cu
francii şi alamanii.
Între timp, în Pannonia se proclamase împărat
Ingenuus
, înfrânt de generalul
Aureolus, fidel lui Gallienus aflat în fruntea cavaleriei mobile. După care, guvernatorul
Pannoniei Superior, Regalianus, se proclamă la rândul său împărat, în anul 260.
Sfârşitul lui nu apare clar, se pare, că a fost cauzat de o invazie a sarmaţilor
roxolani sau a fost înfrânt de Gallienus.
După anul 260, anumite evenimente militare, precum înfrângerea lui Postumus
în 265, ori respingerea unor atacuri barbare, ca de pildă cele ale seminţiilor
germanice ale iutungilor şi herulilor, au contribuit la denigrarea împăratului. În
anul 268, din motive necunoscute, generalul său,
Aureolus,
comandantul cavaleriei
mobile se revoltă împotriva împotriva lui Gallienus proclamându-se la rândul său
împărat şi se retrage la Mediolanum. La scurt timp, o conspiraţie a ofiţerilor iliri va
duce la asasinarea lui Gallienus proclamându-l împărat pe
Marcus Aurelius
Claudius
(denumit al II-lea) (268–270).
459
Vezi în acest sens studiul Fitz 1967, p. 113–121.
460
Kuhoff 2001, p. 256–262.