96 / 530
95
Una din problemele mult disputate în literatura de specialitate românească şi
în bună măsură neelucidată, o reprezintă aceea a unei părăsiri parţiale a provinciei
Dacia încă din timpul împăratului Gallienus. O astfel de informaţie apare la mai
mulţi scriitori antici din epoca romană târzie, precum:
Historia Augusta
,
Aurelius
Victor
,
Eutropius, Rufus Festus
şi apoi
Iordanes
sub forma
amissa Daciae
461
.
H. Daicoviciu, într-un studiu din anul 1979, a ajuns la concluzia ingenioasă,
după analiza întregului potenţial documentar (oferit de izvoarele literare, descoperirile
numismatice şi arheologice), potrivit căreia Gallienus a pierdut la un moment dat
controlul asupra provinciei Dacia
462
.
C. C. Petolescu atribuia invaziei gotice din anul 267, surprinsă prin nivele de
distrugere în câteva castre romane, precum Bumbeşti, Drobeta, Slăveni, momentul
care a determinat considerarea de către opinia publică romană că în urma acestui
eveniment ar fi avut loc o
amissa Daciae
463
.
C. Oprean într-un studiu publicat cu câtva timp în urmă încerca să explice o
posibilă abandonare a Daciei prin retragerea unor corpuri expediţionare romane pe
alte fronturi, în condiţiile în care criza internă a Statului roman era în plină
desfăşurare
464
. În parte, probabil, aceste vexillaţii nu s-au mai înapoiat în Dacia,
susţine autorul – ceea ce a agravat situaţia militară în acest sector. Acest raţionament
apare posibil, deşi nu dispunem decât de puţine date epigrafice care să confirme
deplasarea unor trupe din Dacia, pe alte fronturi.
D. Protase, în ultimul volum al primei ediţii a
Istoriei Românilor
aprecia
situaţia Daciei în timpul lui Gallienus, prin prisma menţiunilor de pe Tabula
Peutingeriana, unde partea de est şi de sud-est a provinciei lipseşte, ceea ce ar
argumenta supoziţia potrivit căreia aceasta parte din teritoriul Daciei a fost abandonată
cândva, între anii 259–260
465
.
Referiri la situaţia din Dacia în epoca lui Gallienus apar în mai multe lucrări
de specialitate româneşti fără a încerca în acest moment să facem un inventar
general, ci doar, să luăm în considerare unele aspecte de natură militară ce privesc
situaţia trupelor din provincie
466
. În acelaşi timp, vom încerca a urma cronologic
situaţia Imperiului Roman în partea sa europeană în provinciile limitrofe provinciei
Dacia.
461
Eutropius 9, 8:
Dacia quae a Traiano ultra Danuvii fuerat adiecta tum amissa est..;
Rufus
Festus
8, 4:
...sub Gallieno imperatore amissa est et per Aurelianus, translatis exinde Romanis duae
Daciae in regionibus Moesiae ac dardaniae factae sunt
; Aurelius Victor 33, 3: ...
amissa trans Istrum,
quae Traianus quaesiverat...
;
Iordanes, 217:
...sed Gallienus eos dum regnaret amissit...
462
Daicoviciu 1979, p. 651–660.
463
Petolescu 2000, p. 292.
464
Oprean 1999–2000, p. 393–406.
465
Protase 2001, p. 264–265, datează acest document cartografic între anii 251–271. Ca
argument în favoarea acestei datări se aduc şi lipsa de pe harta a unor teritorii aflate la est de Rin.
Ultimele cercetări asupra acestui document demonstrează datarea sa în epoca romană târzie, în timpul
lui Teodosius al II-lea cel mai probabil (vezi Benea 2001, 285–300 cu bibliografia până la aceea dată).
466
Madgearu 2008, passim, de pildă, fără o contribuţie efectivă, cât mai ales o relatare haotică
cu pendulări între diferite provincii şi nici urmărirea unei evoluţii cronologice clare între anii 253–268.