Istoria Banatului Antichitatea

94 / 530

93
alte izvoare. La Apulum, într-o inscripţie ridicată de Colonia Nova Apulensis ,
împăratul este numit restitutor Daciarum447, iar la Ulpia Traiana, împăratului i s-a
ridicat o statuie sau un bust de bronz aurit448. Doar o singură unitate militară deţine
apelativul de Deciana şi anume numerus Palmyrenorum de la Porolissum449.
Din cele 7 depozite monetare constatate pe teritoriul Daciei, trei apar pe
teritoriul Banatului la: Bocşa Română450, Cuptoare451, Mehadia (toate în jud. Caraş-
Severin)452. Celelalte tezaure trei sunt din Oltenia (Bârca (I, IV), Leurda) şi unul
din Transilvania (Ighişu Nou jud Sibiu). Ele ar putea sugera un atac barbar peste
Dunărea îngheţată, pe mai multe coloane, unele care s-au îndreptat spre sudul
Dunării şi o alta prin Muntenia înaintând spre Oltenia. D. Tudor aprecia că acum a
fost atacat şi distrus castrul de la Slăveni453.
Restabilirea situaţiei din Dacia s-a realizat doar pentru scurt timp. În anul
251, împăratul Decius va muri pe câmpul de luptă cu goţii, la Abrittus. Urmaşul
său, Trebonianus Gallus (251–253), care îl trădase de fapt, va avea acelaşi destin
ca al tuturor uzurpatorilor. În sud-vestul Daciei nu există evenimente remarcate
epigrafic. O stare de nesiguranţă relativă este marcată de existenţa, pe teritoriul
provinciei, a 4 depozite monetare: Apoldu de Sus (Sibiu), Râureni (Vâlcea), Strâmptu
(Gorj) şi Băile Herculane (II) (Caraş-Severin)454.
Tezaurul monetar descoperit la Băile Herculane era format din cca. 900 de
antoninieni, care, cronologic, cuprind o paletă largă de monede de la împăraţii
Titus şi până la Trebonianus Gallus455. Tipologic, acest depozit de încadrează între
cele datând din timpul lui Trebonianus Gallus şi Volusianus, care dovedesc izbucnirea
unor noi tulburări provocate de carpi, daci liberi, sarmaţi la graniţele Daciei, în
condiţiile atacului general al goţilor conduşi de Cniva asupra sudului Dunării.
Un indiciu indirect îl oferă în acest sens şi o bornă de drum descoperită la
Lăpuşnicel, din păcate spartă în trei fragmente, cu textul parţial martelat. Întregit şi
atribuit fie lui Trebonnianus Gallus şi fiului său Volusianus456 sau/şi lui Gallienus
şi tatăl lui său Valerianus457, textul ar dovedi refacerea unei căi de comunicaţie,
probabil dintre Praetorium şi zonele miniere de la Sasca Montană şi Slatina Nera458.
După plecarea lui Trebonianus Gallus la Roma, la conducerea Moesiei
Superior a fost instalat Aemilianus, care la rândul său s-a proclamat împărat în
anul 253. Evenimente militare în arealul de nord al Peninsulei Balcanice au
447 CIL, III, 1176.
448 Macrea 1969, p. 442.
449 Macrea 1969, p. 442.
450 Suciu 2000, nr. 26.
451 Suciu 2000, nr. 46.
452 Suciu 2000, nr. 84.
453 Tudor 1970, p. 80–82.
454 Suciu 2000, p. 104–106.
455 Suciu 2000, nr. 17.
456 Fodorean 2006, p. 77–78.
457 Mai nou Piso 2011, p. 326–327 , textul a fost întregit astfel […….]/[Vo]lus-/iano p(io)
[f(elice) Aug(usto)/[a…] milia p(assuum)/[…?]X[…?].458 Piso 2011, p. 328, cu bibliografia respectivă.