104
(87–89 p. Chr.), când romanii să fi pretins o
terra deserta
în faţa spaţiului cucerit,
iar aşezările dacice să se fi fost retras înspre interiorul Banatului sau chiar spre
Transilvania. Acest teritoriu rămânea un spaţiu liber fără o populaţie barbară
controlat de Imperiu Roman. Nu se cunosc nici un fel de aşezări din interiorul
Banatului, care să-şi fi încetat existenţa la sfârşitul secolului I p. Chr.
Dacă am avea în vedere reprezentările de pe scenele Columnei lui Traian de
la Roma, unde se constată de abia, după 16 scene de la trecerea armatei romane la
nord de fluviu, apariţia primelor contacte ale armatei romane cu daci izolaţi, aduşi
în faţa romanilor, ar trebui să presupunem că localnicii se retraseră din acel
teritoriu. Când anume a avut loc acest lucru nu putem încă preciza, deocamdată.
Recent, descoperirea sitului de la Unip (com. Sacoşul Turcesc, jud. Timiş)
din apropierea Timişoarei aduce în discuţie o primă aşezare dacică de anvergură.
Cercetarea arheologică este încă la început, elementele de cronologie nu sunt
precizate riguros
513
.
Trebuie menţionat că nu avem informaţii arheologice asupra existenţei unor
aşezări rurale indigene de câmpie databile, nici în cursul secolelor I a. Chr. – I p. Chr.
Şi, totuşi, izvoarele literare, numismatice menţionează anumite atacuri ale dacilor
la sud de Dunăre, care trebuie să fi avut loc prin Banat
514
.
În acest teritoriu se disting două sau poate trei zone diferite sub aspectul locuirii:
A.
Astfel, de la vărsarea Tisei în Dunăre, de-a lungul malului de nord al
fluviului, pe o fâşie mai lată sau mai îngustă de la graniţa cu provincia Moesia
Superior se constată, în secolele II–III, prezenţa unor construcţii ridicate din cărămizi
romane şi piatră. Din păcate în marea lor majoritate, descoperirile au un caracter
întâmplător sau sunt urmarea unor mici sondaje şi astfel caracterul lor militar sau
civil nu este precizat în vreun fel, nici chiar destinaţia edificiului. Prezenţa unor
tegule ştampilate ale legiunilor a IIII-a Flavia şi a VII-a Claudia denotă o implicare
militară la edificarea lor. Cele mai reprezentative descoperiri provin de la
Pancevo
515
,
din mai multe puncte: la Berăria lui Weifert, pe str. Brace Iovanović nr. 15, în
centrul oraşului etc. În majoritatea cazurilor s-au găsit cărămizi ştampilate aparţinând
legiunilor a VII–a Claudia şi a IIII-a Flavia alături de ceramică fragmentară
romană, monede etc.
516
.
Ştampile ale legiunii a VII Claudia au fost descoperite la
Cuvin
517
,
Gaj
518
,
Banatska Palanka
519
,
Bela Crkva
520
,
Vrsac
521
, localităţi aflate în faţa valului
median, dar apropiate de linia Dunării. Este o situaţie interesantă, asemănătoare
poate cu cea din faţa limesului Pannoniei Inferior, înspre Slovacia, unde apar mai
513
Pentru o discuţie sintetică asupra acestei probleme – vezi capitolul dedicat
Cuceririi Romane.
514
Vezi în cap. de mai sus, cap.
Preliminarii daco-romane.
515
Đorđević 2007, p. 98–99.
516
Đorđević 2007, p. 98–99.
517
Đorđević 2007, p. 98–99.
518
Đorđević 2007, p. 98–99.
519
Đorđević 2007, p. 102.
520
Đorđević 2007, p. 106.
521
Đorđević 2007, p. 106.




