Istoria Banatului Antichitatea

100 / 530

99
Caesar488 . O bună parte din armata lui Macrianus va trece de partea lui Aureolus
înainte de începerea conflictului militar propriu-zis, iar o altă parte va fi capturată
de acesta489.
Victoria a consolidat autoritatea lui Aureolus care în anul 265, îl însoţeşte pe
Gallienus într-o campanie împotriva uzurpatorului Postumus, confruntare care se
termină oarecum nedecis. După aceasta, Aureolus a fost detaşat în Raetia în calitate
de dux în frunte armatei împotriva unor incursiuni germanice. Din anul 261, Raetia
se aflase sub autoritatea uzurpatorului Postumus. Aurelius Victor aminteşte prezenţa
lui Aureolus în Raetia, în calitate de dux la comanda cavaleriei mobile, dar şi a
infanteriei din provincie, în luptele cu barbarii490. După aceste evenimente Raetia a
fost din nou ataşată Imperiului, mai bine zis provinciilor fidele lui Gallienus.
Aureolus deţinea deja comanda întregii cavalerii mobile şi în această calitate a fost
adus de împăratul Gallienus pentru apărarea Italiei de Nord, respectiv a centrului
militar de la Mediolanum împotriva uzurpatorului Postumus în Gallia şi la apărarea
zonei împotriva incursiunilor germanice491.
Momentul mutării lui Aureolus la Mediolanum însemna formarea unui nou
centru militar puternic, al cincilea, ceea ce însemna noi efective militare. Nu avem
informaţii de unde proveneau ele, dar putem presupune că ele formau în bună
măsură o parte a efectivelor avute de Aureolus, general de origine dacică, în
calitate de dux Illyrici , trupe care apoi l-au însoţit pe general în campaniile din
vestul Imperiului. Îndepărtarea efectivelor militare de provinciile de garnizoană
iniţiale (cum a fost cazul Daciei) putea constitui un factor de nelinişte şi nemulţumire
pentru armata rămasă în provincia nord-dunăreană.
Probabil, indirect la aceasta se referă o scrisoare a lui Gallienus păstrată în
SHA, considerată falsă adresată lui Venustus din Dacia, prin care împăratul cerea
calmarea lui Claudius (viitorul împărat Claudius II), care era pornit împotriva sa şi
menţionează între altele ...şi aceasta să se facă pentru a nu agrava situaţia, e bine
ca aceasta să se facă fără ştirea soldaţilor din Dacia care şi aşa sunt înfuriaţi...492.
Este ştiut faptul că reforma militară a lui Severus Alexander, în urma căreia
soldaţii stabiliţi pe graniţă au fost înzestraţi cu loturi de pământ, făcea ca deplasarea
unor efective în afara provinciilor de garnizoană să nu fie agreată în vreun fel.
Această reformă a slăbit mult mobilitatea armatei romane în organizarea unor
campanii. Scoaterea din Dacia a unor efective masive, fără a mai aminti eşaloanele
din cele două legiuni, a XIII-a Gemina şi a V-a Macedonica, prezente pe monedele
lui Gallienus din anii 257/258, fidele împăratului, oferă posibilitatea înţelegerii mai
corecte poate a situaţiei Imperiului în acel moment493.
488 SHA Aureolus, 11, 3.
489 SHA, Aureolus, 11, 3; Macrianus, 12, se menţionează cca. 30000 de soldaţi care au trecut
de partea lui Aureolus.
490 Aurelius Victor, Caesares, 33, 17.
491 Benea 2013 a. p. 205–218.
492 SHA, Vita divi Claudii, 17, 1–4.
493 Benea 2013 a, p. 215–218.