93 / 530
92
comparaţie cu alte depozite monetare o datare cuprinsă între sfârşitul anului 246 –
prima jumătate a anului 247, ca moment al ascunderii sale
443
, ca urmare a
evenimentelor aflate în desfăşurare în zona Dunării prin atacul generalizat barbar
asupra Daciei sau a altora provocate de sarmaţii iazigi chiar în sectorul de sud-vest
al Daciei. Anumite constatări de ordin militar sunt documentate însă în castrul de la
Tibiscum în această vreme
444
.
Privitor la această ultimă supoziţie poate nu este lipsit de interes a vedea o
legătură între numărul mare de depozite monetare ascunse între Jiu şi Olt, în sudul
Daciei Malvensis, cu o posibilă înaintare barbară pe Dunăre, cu corăbiile, deplasare
mult mai rapidă şi lesnicioasă decât cea terestră, chiar dacă această din urmă este
făcută doar cu cavaleria. Acest lucru apare evident în această perioadă. Cetele carpice
sau dimpotrivă ale sarmaţilor iazigi şi ale dacilor liberi din vestul provinciei, poate
s-au aventurat în amonte de podul de la Drobeta, constituind astfel un pericol
pentru aşezările aflate pe ambele maluri ale Dunării. Intervenţia în ajutor a trupelor
venite din Moesia Superior a fost cea mai rapidă soluţie în acest caz pentru apărarea
Olteniei Romane.
Aşa se explică prezenţa detaşamentelor legiunii a VII-a Claudia instalate la
Gornea şi Pojejena, iar la
Dierna
chiar, un detaşament din legiunea XXII
Primigenia
445
, adus poate din preajma Romulei sau în orice caz din zona de sud a
Olteniei. Aici ar trebui inclusă şi
Drobeta
cu o vexilaţie a legiunii a VII Claudia.
Descoperirile monetare sugerează faptul că Dacia intracarpatică a avut mai
puţin de suferit în urma acestei invazii carpice decât spaţiul sud-carpatic apropiat
de fluviu.
O situaţie similară cu cea din interiorul provinciei, apare la Tibiscum unde, la
porta praetoria
, culoarul de nord al porţii va fi închis tot în urma acestor evenimente.
Din timpul lui Filip Arabul nu avem informaţii epigrafice privind conducerea
provinciei. Nu deţinem inscripţii privind legaţii consulari, doar un procurator al
Daciei Apulensis este amintit epigrafic în persoana lui
P. Aelius Hammonius
(245–
247). În anul 247, Roma sărbătoreşte cu Filip Arabul Mileniul existenţei sale cu
mult fast.
Pacatianus
se proclamă împărat în provincia Moesia, dar după doar câteva
săptămâni va fi ucis de proprii săi soldaţi.
La scurt timp însă, în anul 248, neplata subsidiilor către goţi îi determină pe
aceştia, în alianţă cu alte seminţii, să pornească o incursiune asupra Moesiei
Inferior. Senatorul
Traianus Decius
(249–251)
, proclamat la rândul său de armată
ca împărat, într-o luptă violentă îl va înfrânge la Verona, în Italia, pe Filip Arabul,
după care va ajunge în Dacia, confruntată în acel moment cu atacuri ale dacilor
liberi dinspre nord sau din vest. Cert este faptul, că împăratul îşi va lua titlul de
Dacicus Maximus
446
,
indiciu al unei victorii asupra dacilor liberi, neprecizată de
443
Petac 1996–1996, p. 82–83.
444
Vezi mai jos lucrarea de faţă.
445
IDR, III, 1, 36 un fragment de relief mithriac descoperit în poziţie secundară în nivelul de
locuire romană târzie
...LEG(ionis) XXII PRIM(igeniae)/... MO FILIO.
446
CIL, II, 4949, 4957.