Istoria Banatului Antichitatea

92 / 530

91
din legiunea a XXII-a Primigenia (Romula, Dierna) în Dacia Romană, alături de
detaşamentele dintr-o legiune moesiacă, respectiv legiunea a VII-a Claudia (Bumbeşti,
Drobeta, Pojejena, Romula) aduse imediat de la sud de Dunăre434 . Astfel, văzute
lucrurile, evenimentele apar mai clare şi sub un alt aspect, durata acestui război
trebuie să se fi prelungit ceva timp, din anii 244 până în anul 246, datorită unor
confruntări locale în diferite părţi ale Daciei Romane. Pe de altă parte, în anii 247–
248 se constată o stare de nesiguranţă pe graniţa de nord a Daciei. Trei tezaure
descoperite la Porolissum, Gilău şi Visuia sugerează acest lucru435. Implicit, trebuie
văzut în acest caz o posibilă pătrundere barbară dinspre nord.
Prezenţa lui Filip Arabul în Dacia în anul 247, când va interveni cu măsuri de
fortificare a unor oraşe (Romula436, poate Drobeta, Sucidava), de refortificarea a
liniei Oltului în condiţiile abandonării limesului transalutan, lucrări la castrele de la
Slăveni, Pons Aluti etc. Nu mai puţin importante sunt măsurile de întărire economică,
prin acordarea dreptului de emitere de monedă de bronz pentru provincia Dacia.
Prezenţa lui Filip Arabul în Dacia este apreciată începând din vara anului 247 şi ea
s-a prelungit până în primăvara anului 248. Dar, după cum menţionează izvoarele
literare, deja în 12 aprilie 248 se afla la Roma437.
În urma acestor evenimente Filip Arabul apare pe monede cu apelativul de
Carpicus Maximus şi Germanicus Maximus438.
Mai multe inscripţii i se închină în oraşele provinciei în semn de mulţumire la
Ulpia Traiana, Napoca, Porolissum, Drobeta, Slăveni439.
4. În sud-vestul Daciei (care corespunde parţial Banatului) apar alte trei
tezaure monetare la Bozovici I şi II şi un altul în Timişoara (II)440.
Dispunerea lor: două depozite în teritoriul provinciei, cele de la Bozovici
pledează pentru a presupune o stare de nesiguranţă, venită poate dinspre Dunăre, al
treilea însă descoperit în barbaricum atrage atenţia prin mai multe lucruri 441. Cele
două depozite de la Bozovici descoperite încă în secolul al XIX-lea au dispărut ca
atare, ele nu pot aduce în discuţie alte elemente istorice.
Depozitul monetar cunoscut sub numele de Timişoara (II) a fost descoperit de
fapt, lângă acest oraş, în punctul „Cioca Pusta” având iniţial 87 de piese, actualmente
după mai multe peripeţii, tezaurul a fost publicat în anii 1981–1982 de Bucur
Mitrea şi T. Nussbaum din Timişoara printr-un număr de 66 de denari şi anto-
ninieni442. E. Petac reluând analiza tezaurului de la Timişoara constată prezenţa în
inventarul acestuia a unui singur tip monetar pentru Filip Arabul care asigură prin
434 Vezi Benea 2004–2005, p. 157–171.
435 Suciu 2000, p. 142.
436 Macrea 1969, p. 439 cu bibliografia respectivă.
437 Piso 2005, p. 57–59.
438 Macrea 1969, p. 439 cu bibliografia; Bărbulescu 2001, p. 93–94.
439 Piso 1975, p. 301–309, cu bibliografia aferentă.
440 Suciu 2000, nr. 28, 29, 119.
441 Petac 1996–1997, p. 81–84.
442 Petac 1996–1997, p. 81 cu toată bibliografia şi discuţia. Depozitul era format din următoarele
monete: Antoninus Pius (1), Antoninus Pius pentru Marcus Aurelius (1), Marcus Aurelius (8), Marcus
Aurelius (pentru divus Antoninus (4), Lucius Verus (5), Commodus (10, Commodus pentru Crispina (1),
Didius Iulianus (10), Septimius Severus pentru Geta Caesar (1), Caracalla (10); Macrinus (10, Elagabal (6),
Severus Alexander (12), Gordianus III (11, din care 7 antoninieni), Filip Arabul (9 antoninieni).