Istoria Banatului Antichitatea

90 / 530

89
sau mauri şi respectiv cohors III Delmatarum. După moartea lui Gordianus al III-lea
în Orient, aducerea grabnică a trupelor înapoi din Orient, făcută de noul împărat
proclamat, Filip Arabul, a fost determinată în bună parte de apariţia unui nou
pericol la graniţele Daciei, reprezentat de goţi şi aliaţi lor.
Din timpul domniei lui Gordianus III este cunoscut doar un singur legat al
Daciei, în persoana lui D. Simonius Iulianus, menţionat de o inscripţie ridicată la
Băile Herculane pentru Hercules Sanctus424. Prezenţa sa în Dacia este apreciată
între anii 241–243425, fără a avea alte date, în afara inscripţiei menţionate, despre
activitatea sa.
Filip Arabul (244–249). Noul împărat ales din rândul unei familii arabe
bogate după încheierea grabnică a păcii cu Şapor I va căuta să se înapoieze cu toate
efectivele sale spre provinciile europene, unde, la Dunărea de Jos, aveau loc
mişcări de populaţii barbare, începând cam din anul 244. Acum se produce marele
atac carpo-gotic care vizează în principal Dacia sud-carpatică (Oltenia), printr-un
atac venit dinspre Muntenia, care a dus la distrugerea castrelor de la Săpata de Jos,
Câmpulung. În urma acestor evenimente se crede că limesul transalutan a fost
abandonat.
Violenţa unui atac barbar se constată în teritoriul dintre Jiu şi Olt, în partea sa
sudică, ceea ce, implicit, ar trebui să ne îndrepte spre ideea că barbarii au atacat la
fel ca în alte dăţi, folosindu-se de corăbii şi înaintând pe Dunărea lipsită de apărare,
pe malul ei stâng. Surprinzător însă, acum nu se constată pătrunderi ale barbarilor
la sud de Dunăre în provinciile Moesia Inferior şi Superior. Ele nu depăşesc de
regulă linia de sud a fluviului. Acest lucru conduce la ideea că principala provincie
vizată a fost Dacia.
Într-o scurtă informaţie din Zosimus, în secolul IV, apare o menţiune despre
carpii care „...pustiau meleagurile de lângă Istru...” 426, ceea ce confirmă această
posibilitate. Cronologia evenimentelor militare propriu-zise este greu de reconstituit.
Dar, în acest caz, putând fi vorba de ambele maluri ale fluviului, de un real ajutor
este poziţionarea tezaurelor monetare ascunse cu acest prilej.
Judecând după numărul mare de tezaure monetare ascunse pe întreg teritoriul
Daciei, 28 la număr, cea mai mare concentrare se constată în sudul Olteniei de
astăzi, dar în acelaşi timp, se observă clar direcţia de înaintare barbară pe Olt şi pe
Jiu spre interiorul arcului carpatic, cu intenţia vădită de atacare a centrului Daciei,
de la Apulum427.
Viorica Suciu într-o lucrare de analiză asupra tezaurelor monetare din Dacia
Romană stabileşte mai multe direcţii de atac asupra provinciei:
1. Dinspre Moldova prin trecătoarea Oituz, unde se concentrează mai multe
depozite monetare ascunse la: Ighişul Nou, Band, Hărănglab, Apulum V428;
424 CIL, III, 1573= IDR, III, 1, 66.
425 Piso 1993, p. 203–207.
426 Zosimus, I, 20.
427 Suciu 2000, p. 136–147.
428Suciu 2000, nr. 6, 14, 72, 74, 121.