Istoria Banatului Antichitatea

79 / 530

78
seminţii locale celto-pannonice şi dacice ce locuiau acest teritoriu, asemenea
aşezării de la Čurug. Acceptarea stabilirii unor comunităţi dacice a fost consemnată
în mentalitatea epocii ca un eveniment important, din moment ce Dio Cassius o
menţionează în vremea legatului Severianus în anii 180–182351.
SUD-VESTUL DACIEI ÎN TIMPUL DINASTIEI SEVERILOR
Septimius Severus (193–212), Caracalla (211–217), Geta (211–21),
Heliogabalus (218–222), Severus Alexander (222–235) . Războiul civil declanşat
prin uciderea lui Commodus a fost urmat de pro-clamarea mai multor împăraţi de
către armată. Evenimentele militare si politice astfel pornite au coincis în final cu
lupta între trei pretendenţi (după uciderea lui Pertinax şi Didius Iulianus): Clodius
Albinus, Septimius Severus, Pescennius Niger. Sorţi de izbândă a avut Septimius
Severus, un general originar din Leptis Magna (Africa) sprijinit de armata provinciilor
dunărene şi ridicat la tron în anul 193. Rând pe rând, prin două campanii victorioase
Septimius Severus a reuşit să elimine pe ceilalţi pretendenţi. În anii 193–195, armata
celor trei provincii Dacia l-a sprijinit de la început pe noul împărat în ascensiunea sa
la putere.
În campania împotriva lui Pescennius Niger, efectivele care formau corpul
expediţionar din Dacia au fost incluse în cel al provinciei Moesiei Inferior aflat sub
comanda lui L. Marius Maximus, legatul legiunii I Italica, în calitate de dux352.
În anul 196, o vexillatio Daciscarum formată de trupele provinciei participă
la campania împotriva lui Clodius Albinus, în Gallia şi este implicată în bătălia
decisivă de la Lugdunum, din 19 februarie 197. Ea era condusă de Tib. Claudius
Claudianus având calitatea de praepositus353.
Între anii 197–199, un alt corp expediţionar format din trupele Daciei,
menţionat într-o inscripţie cu numele de vexillatio Dacorum Parthica, condus de
C. Iulius Corinthianus354, participă la campania din Orient a lui Septimius Severus
împotriva parţilor. Comandantul va fi decorat pentru faptele sale cu o corona
muralis, hasta pura şi un vexillum de argint.
Primul guvernator al Daciei în timpul lui Septimius Severus a fost Q, Aurelius
Pollius Terentinianus (191–194/195). Activitatea sa a început încă din timpul lui
Commodus355, judecând după inscripţiile ridicate pentru acest demnitar.
351 Oricum, prezenţa unor comunităţi dacice noi nu apare identificată arheologic până acum pe
teritoriul provinciei Dacia. Pe de altă parte, materialul ceramic de factură dacică descoperit în
aşezările din faţa provinciei Dacia prezintă anumite elemente de decor, de formă şi pastă mai
rudimentară care sugerează această observaţie.
352 CIL,VI, 1450.
353 CIL, III, 905 (Potaissa), CIL,VIII, 7978 (Rusicade)= IDRE, II, 441.
354 CIL,III, 1193 = IDR, III, 5, 542.
355 Piso 1993, p. 145–146.