Istoria Banatului Antichitatea

76 / 530

75
12.000 de daci liberi de a se stabili în provincie Dacia, alungaţi din teritoriile în
care se locuiseră. Încă nu avem clare, zonele unde s-au stabilit aceste comunităţi335.
Informaţia literară s-ar putea să se refere chiar la triburile indigene din spaţiul
dintre Tisa şi Dunăre, care au fost dislocate din locurile lor de baştină de sarmaţii
iazigi. Numai astfel sarmaţii iazigi au putut înainta ocupând habitatul unor
comunităţi care au locuit anterior în acest areal. Acestea din urmă au trecut Tisa şi
s-au stabilit în apropierea provinciei pentru o mai mare siguranţă336.
Stabilirea unor comunităţi de daci liberi s-a făcut cu permisiunea romanilor
care vedeau în această populaţie sedentară un element de stabilitate. Aşa s-ar
explica şi apropierea de valul median, care delimita limesul de sud-vest al Daciei,
în acest sector337. Se forma astfel o centură de comunităţi locale în faţa provinciei
Dacia, cointeresată probabil material de către romani şi în acelaşi timp protejată în
faţa imixtiunii unor altor triburi barbare.
C. Opreanu a avansat mai de mult ipoteza că aşezările dacice constatate în
Crişana ar fi urmarea permisiunii legatului Severianus ca dacii liberi să se stabilească
în preajma frontierelor provinciei338. Acelaşi lucru era apreciat pentru zona de vest
a Munţilor Apuseni, respectiv în Crişana de astăzi.
Descoperirile arheologice întreprinse în sectorul de sud-vest al Daciei, în
spaţiul dintre Tisa şi valul median, confirmă o astfel de situaţie, deşi până în prezent pe
teritoriul românesc avem descoperiri databile cu certitudine în doar trei–patru astfel
de aşezări şi în alte 4–7 cazuri pe teritoriul Serbiei, de astăzi. Aşezarea de la
Freidorf-Timişoara se află la cca. 1000 m vest valul roman, pe când cea de la
Dumbrăviţa, la nici 500 m.
Protecţia romană nu a permis pătrunderea şi a altor triburi barbare, la est de
râul Tisa. Aşa s-ar explica anumite evenimente militare sugerate tot de Dio Cassius.
Scriitorul antic339 aminteşte că succesorul lui Sabinianus la conducerea Daciei,
consularul C. Pescennius Niger a avut de respins împreună cu Clodius Albinus,
legatul legiunii a V Macedonica de la Potaissa, în aceeaşi vreme, pe barbarii de la
frontierele provinciei Dacia, cândva în anii 183–184340 . Implicarea directă a
legatului legiunii a V-a Macedonica ar argumenta posibilitatea ca evenimentele să
fi avut loc mai degrabă în vestul provinciei decât în estul acesteia. Sigur atunci apar
şi anumite probleme în rândul locuitorilor din provincia Dacia. Aceste „nemulţumiri
pacificate” nu sunt prea clare în acest moment341.
335 Dio Cassius, LXXII, 3: ...Sabinianus aduse sub stăpânirea sa şi douăsprezece mii de daci
alungaţi din ţara lor de baştină şi care se pregăteau să dea ajutor altora făgăduindu-le loturi de
pământ în Dacia romană...; Piso 1993, p. 131–137.
336 Pe teritoriul provinciei Dacia nu se cunosc deocamdată astfel de aşezări. Vezi Benea 2012,
p. 222–235.
337 Din acest punct de vedere, apare cu totul altfel înţeleasă existenţa valului roman median şi
mai ales datarea sa într-o primă fază, încă din timpul Provinciei. Cert devine faptul că acesta exista
deja înspre sfârşitul secolului II p. Chr. când apar aşezările rurale amintite.
338 Opreanu 1998, p. 77–78, nu se aduc argumente în acest sens.
339 Dio Cassius, LXXII, 8, 1.
340 Piso 1993, p. 139–140. cu toată bibliografia şi interpretare evenimentelor.
341 Benea 2012, p. 222–235.