84 / 530
83
se îndrepta spre Orient
384
. Prima vizită cea din anul 213, ar fi fost determinată de
posibile pericole externe care s-au semnalat la graniţele de nord ale Daciei.
Izvoarele literare sunt destul de confuze în acest sens, dar apare evident că au
existat şi anumite conflicte cu dacii liberi, care au fost obligaţi să predea ostatici
romanilor în urma evenimentelor, după cum rezultă dintr-o informaţie antică ulterioară
morţii lui Caracalla
385
. În această vreme sunt însă cunoscute conflicte cu neamurile
germanice în faţa Pannoniei
386
.
Vizita din anul 214, în Dacia a fost făcută de Caracalla însoţit de mama sa.
Intrarea în provincie a trebuie să fi avut loc probabil pe podul de la Drobeta şi a
continuat apoi pe drumurile principale până la
Porolissum
. Pledează pentru aceasta
o inscripţie ridicată la
Diana
pentru Caracalla şi mama sa Iulia Domna, în numele
lui
L. Marius Perpetuus
de către un
magister
al
vicus
-ului de la
Diana
(?)
387
.
O inscripţie îi este închinată împăratului Caracalla în templul lui Apollo de la
Tibiscum
388
, ceea ce indică drumul urmat de suita imperială prin defileul Timiş –
Cerna pornind de la Dunăre, spre capitala provinciei. Ar însemna că deplasarea s-a
efectuat pe Dunăre, până la podul de la Drobeta şi de acolo pe uscat mai departe
spre interiorul provinciei, sau dimpotrivă debarcarea s-a făcut la Dierna prin
trecerea Dunării.
Drumul este eşalonat prin mai multe inscripţii puse în diferite aşezări sau
castre până la
Porolissum
, unde împăratul şi mama sa au beneficiat de monumente
şi statui (
Porolissum
, Buciumi). Monumente închinate de armată au fost ridicate la:
Apulum, Ampelum, Ulpia Traiana, Potaissa
, Ilişua, Inlăceni, Căşeiu, şi
Ad Mediam
(Băile Herculane) şi
Tibiscum
în sud-vestul Daciei. Această vizită se încadra în
măsurile luate de inspectare a castrelor şi a situaţiei căilor de comunicaţie.
Se pare că o stare de nesiguranţă exista la frontiera de nord a provinciei. Aici,
la
Porolissum
, Caracalla invitase pentru tratative pe regele quazilor, Gabriomarus
care din ordinul său a fost ucis în faţa sa pentru trădare. Prezenţa împăratului în
provincie a fost apreciată ca o inspecţie, în final, dar care s-a încheiat cu selectarea
unor trupe pentru armata de campanie din Orient.
Vizita a determinat şi acordarea, pentru un număr impresionant de trupe
auxiliare alături de cele două legiuni (XIII Gemina, V Macedonica) a apelativului
de
Antoniniana
pentru fidelitate faţă de împărat. Trebuiesc amintite şi patru unităţi
din sud-vestul provinciei:
cohors I Vindelicorum
(
Tibiscum
),
cohors I Sagittariorum
(
Drobeta
),
ala I Hispanorum Campagonum
(
Micia
) şi
Cohors V Gallorum
(Pojejena)
389
. Din aceste unităţi s-a făcut o selecţie pentru corpul expediţionar care
l-a însoţit pe împărat în campania din Orient. Detaşamentele din Dacia vor reveni
în provincie de abia după moartea împăratului şi ridicarea la tron a lui Macrinus
(217–218).
384
Bodor 1974, p. 39–42.
385
Dio Cassius , LXXVIII , 27, 5.
386
Mócsy 1974, p. 198–200.
387
Mirković 1977, p. 444.
388
Piso, Rogozea 1985, 214–218. Inscripţia era incizată pe o placă rotundă de marmoră dând
aspectul unui
clipeus.
389
Benea 1997, p. 127–128.