78 / 530
77
În spaţiul cuprins între râul Tisa şi valul median, un astfel de depozit monetar
a fost descoperit la
Vrsac
, punctul Ludoš. El era format din 160 de piese din care
ultima de la Commodus
345
.
La aceste două tezaure monetare menţionate se adaugă alte câteva descoperite în
vestul României databile în aceiaşi perioadă:
Aştileu
(jud. Bihor), în peştera Igriţa
346
Salonta
(jud. Bihor) încheindu-se cu două monede de la Commodus
347
;
Ulmeni
(jud, Maramureş)
348
,
Tyukod
(comitat Szabolcs-Satmar, Ungaria) localitate aflată
la est de Tisa, a fost descoperit un mic tezaur format din 37 de denari cu monede de
la Hadrian până la Commodus (cea mai recentă piesă din anul 189 p. Chr.)
349
.
Aceste mici depozite monetare nu oferă, în opinia noastră, un
orizont de tezaurizare
clar pentru domnia lui Commodus.
Ele reprezintă doar un reflex al unei stări de
nesiguranţă care au afectat anumite mici comunităţi rurale.
Depozitele monetare argumentează existenţa unor evenimente militare care,
de fapt, au condus la ascunderea unor mici depozite „familiale” formate din doar
câteva monede.
Poate chiar ideea abandonării organizării provinciei
Sarmatia
să se fi format,
în acea vreme, cândva între anii 187/189, tocmai ca urmare a presiunilor sarmatice
de migrare spre sud şi a turburărilor create la graniţele Pannoniei Inferior, Moesiei
Superior şi a Daciei.
Şi astfel, opoziţia triburilor barbare, prin sustragerea la
integrarea în noua provincie, să fi determinat renunţarea la această idee
350
.
S-ar părea că evenimentele, care au avut loc au afectat şi provincia Dacia.
Cert apare un lucru şi anume că, cel puţin în
sectorul de sud-vest al Daciei, începe
o locuire formată din
comunităţi dacice
mutate din spaţiul dintre Tisa şi Dunăre.
Comparând descoperirile monetare din spaţiul estic al Daciei, din Moldova, unde,
în timpul lui Commodus, sunt ascunse 14 depozite monetare substanţial mai
numeroase decât în vestul provinciei, unde până acum se cunosc doar 5. Situaţia nu
poate deocamdată să ofere o explicaţie mulţumitoare, întrucât nici în spaţiul dintre
Tisa şi Dunăre, în mediul considerat eronat Sarmatic la acea vreme, numărul lor nu
este important.
Câteva
concluzii preliminare
pot fi formulate punctual: în urma războaielor
marcomanice, romanii au trebuit să renunţe la politica lor, prin care de-a lungul
frontierei de vest a Daciei,în faţa valului median să existe o
terra deserta
până la
Tisa, lucru impus încă de la cucerirea romană. Aşezări rurale au fost constatate
arheologic deocamdată, de abia spre sfârşitul secolului II, ceea ce confirmă această
ipoteză. Acceptarea unei astfel de situaţii trebuie să fi fost determinată tocmai de
presiunea unor triburi, precum cele sarmatice, care au dislocat la rândul lor alte
345
Borić-Bresković, Crnobrnja 2005, p. 9.
346
Săşianu 1980, p. 140.
347
Vida 2006, p. 657–660.
348
Stanciu 1992, p. 181.
349
Farcaş, Torbagyi 2008, p. 261.
350
Benea 2011a, passim.