70 / 530
69
ideea că anul 170 a fost apogeul evenimentelor în discuţie pentru Dacia, ceea ce
este adevărat doar parţial. Atacurile asupra Daciei s-au desfăşurat în mai multe
etape, începând din anul 167.
Anumite distrugeri şi refaceri efectuate cu „plombe” în zidul de incintă de pe
latura de vest a castrului mare de la Tibiscum au fost atribuite aceloraşi atacuri
barbare
307
. La aceste evenimente face probabil referire o inscripţie votivă dedicată
lui IOM şi un relief votiv cu reprezentarea lui Jupiter, ambele descoperite la
Tibiscum. Ele au fost găsite în
vicus
-ul militar, în apropierea colţului de nord-vest
al castrului mare. Dedicantul, al cărui nume se păstrează parţial, l-a invocat pe
Jupiter pentru salvarea sa dintr-un mare pericol („
...quod effugerit periculum
...”)
308
.
Menţiunea inscripţiei a fost pusă în legătură cu atacurile dacilor şi sarmaţilor din
timpul acestor evenimente.
Pe de altă parte, acum se produce o schimbare vizibilă în organizarea admi-
nistrativă a provinciei Dacia. În anul 168, legatul consular al Moesiei Superior,
Marcus Claudius Fronto
primeşte şi comanda Daciei Apulensis, (care luase locul
Daciei Superior, cel puţin ca denumire) funcţie deţinută până în februarie 169
309
.
Această perioadă scurtă de conducere simultană venea ca urmare a unor dificultăţi
de natură militară existente între cele două provincii, respectiv pe linia Dunării, şi
în continuare în teritoriul dintre Tisa şi Dunăre.
În sud-vestul Daciei romane atrage atenţia o descoperire epigrafică
provenind de pe teritoriul Serbiei de astăzi, de la Kajtasevo, în apropiere de
Bela Crkva. Monumentul votiv are următorul conţinut:
Victor(iae) V(ictricis)/
Vatern(us) /Cassian(us)/eq(ues) T(urmae) E.../N(umeri) S(urorum
)
310
. Inscripţia fusese
descoperită în anul 1948, în locul numit „Ðjavoleg Most”, într-un loc lipsit de orice
urme de aşezare romană. Completarea numelui unităţii atribuită de editorii
volumului IDR, III/1, cu
Numerus Surorum
nu pare a fi corectă în condiţiile în care
nici o trupă auxiliară neregulată cu acest nume nu a staţionat în Dacia Superior.
Invocarea pentru Victoria Victrix, conferă monumentului un caracter oficial,
chiar dacă el a fost ridicat de o persoană participantă la acest eveniment. Dedicantul
monumentului era călăreţ în acest
numerus sigularium
cu numele de Vaternus
Cassianus.
Locul este izolat, fără menţiunea vreunei aşezări romane sau doar a unui
punct fortificat, după cum menţionam. Aşezarea monumentului în acel loc, trebuie
să fi avut o semnificaţie aparte pentru dedicant, care a participat la un eveniment
militar care l-a marcat în mod deosebit. Localitatea Kajtasevo este amplasată chiar
pe
traseul primului val cu şanţ (respectiv cel dinspre est) apropiat de linia fortificată
Lederata-Tibiscum
311
.
307
Moga, Benea, 1978, p. 136–140.
308
Moga, Benea, 1978, p. 136–140.
309
CIL,VI, 1377; CIL, III, 1457=IDR, III, 2, 90 Ulpia Traiana Sarmizegetusa.
310
IDR, III, 1, 2. vezi Benea 2011, p. 203–211.
311
Benea 2007, p. 297–301.