65 / 530
64
noastră, după anumite reprezentări grafice în planşele lucrării lui Grisellini se
remarcă câteva statui de marmură ale lui Hercules, un relief cu reprezentarea unei
Nimfe, asociată cu Diana şi Hercule etc.
281
, găsite pe locul templelor identificate pe
plan, păstrate doar parţial.
Şi tot de aici provenea o inscripţie păstrată într-o copie a lui Caryophilus
282
dedicată lui Marcus Sedatius Severianus, fost guvernator al Daciei Superior. Aşa
că, nu este de mirare, de pildă, când cinci „fruntaşi” ai elitei provinciale din Dacia
pe numele lor:
Ulpius Secundinus, Marius Valens, Pompeius Haemus, Iulius Carus,
Valerius Valens
la întoarcerea de la Roma unde asistaseră la ridicarea în consulat a
fostului legat al Daciei Superior,
Marcus Sedatius Severianus
(150–153), s-au oprit
pentru a se odihni la apele tămăduitoare ale staţiunii.
Nu apar pe planul păstrat indicii ale unor locuinţe, dar acest lucru nu este
întotdeauna obligatoriu niciunde în Imperiu. De obicei, staţiunile thermale ofereau
condiţii de tratament în interiorul unor temple cum ar fi cel al lui Hercules, poate
sau chiar în complexele mari termale. Cazarea celor veniţi la tratament avea loc,
poate, în aşezarea vicană de la
Praetorium
(Mehadia) aflată la câţiva km spre nord.
Dezvoltarea civilă a sud-vestului Daciei a fost determinată în bună măsură de
existenţa unor condiţii favorabile politice, dar şi de gospodărirea locală a provinciei.
Epoca lui Antoninus Pius a fost o perioadă de prosperitate în general, deşi sunt
cunoscute trei evenimente militare cauzate de atacurile barbare, rezolvate de armata
provinciei fără a crea mari dificultăţi populaţiei civile.
Marcus Statius Priscus Licinius Italicus, legatul Daciei Superior va aniversa
printr-un monument 50 de ani de la cucerirea Daciei romane, amplasat în locul
numit „Sub Cununi” de la Grădiştea Muncelului. Monumentul era dedicat Victoriei
Augusta şi Geniului legiunii a XIII-a Gemina
283
. Ipoteza aceasta avansată cu ceva
timp în urmă de către M. Bărbulescu este interesantă şi chiar originală aş spune.
Extinderea spre vest a teritoriului Daciei în acest sector aflat sub control
roman din timpul lui Antoninus Pius, prin ridicarea unui nou val de apărare denumit
valul median
întărit cu şanţuri, a lăsat o zonă în faţa frontierei romane formată
dintr-o câmpie joasă în care habitatul uman aparţineau unor comunităţi interesate în
relaţii bune cu provincia Dacia (economice în primul rând).
La vest de valul median, în partea de nord-vest se constată pe teren alte două
segmente de valuri de apărare menite să protejeze zona de câmpie a Banatului. Valul
cel mai de vest porneşte de la Cenei şi se sprijină până la cursul vechi al Mureşului
(deci are o direcţie nord-sud), iar între ele un segment de val apare orientat nord-
sud între localităţile Jadani-Şag.
Un alt segment a fost surprins între localităţile Periam-Satchinez, pe direcţia
nord-vest – sud-est
284
. Nu putem în acest moment să evaluăm precis când anume a
fost construit fiecare în parte, cu excepţia
valului
median pe traseul căruia s-au
281
Benea, Lalescu 1997–1998, p. 269–304.
282
IDR, III, 1, 70.
283
Bărbulescu 2006, passim.
284
Am preluat informaţia după Borza 1942, p. 375–393.