68
Alburnus Maior, în care ultima se datează în ziua de 29 mai 167
299
, acesta ar
reprezenta primul val de atacuri barbare ce-au avut loc imediat după această dată.
La aceste argumente se adaugă şi tezaurele monetare descoperite în partea de vest a
Daciei, în zona montană (Bucium, Barbura, Valea Arsului-Brad) care sugerează
acest lucru.
În zona de sud-vest a Daciei romane, atacurile triburilor barbare care locuiau
între Tisa şi Dunăre s-au resimţit violent. Cel puţin trei direcţii de atac au avut loc
în acest sector. O cale de pătrundere barbară trebuie să fi avut loc de-a lungul
Mureşului, întrucât în castrul de la Micia se constată un nivel de distrugere masivă
prin incendiu, databil în această perioadă
300
. Aceasta trebuie să fi fost calea care a
permis accesul şi la minele din Apuseni, dar şi spre Apulum.
O a doua direcţie de atac a avut loc prin centrul Banatului, peste linia defensivă
Lederata-Tibiscum, înspre Ulpia Traiana Sarmizegetusa. La Tibiscum castrul mare
ridicat înaintea acestor evenimente suferă anumite stricăciuni, alături de mai multe
edificii din vicus (I, II, VII etc.), toate argumentează posibila pătrundere a unor
eşaloane barbare spre Ulpia Traiana
301
.
Pe Dunăre, corăbiile barbare au atacat aşezările romane aflate pe ambele
maluri ale fluviului, aceasta fiind a treia direcţie de atac desfăşurată în timpul
acestor evenimente
302
.
Începutul evenimentelor a surprins Dacia prin agresivitatea lor, astfel castrele
din nordul Daciei, precum cel de la Porolissum (de pe dealul Citera)
303
a fost chiar
abandonat, iar cel de la Gherla a suferit un incendiu puternic
304
.
Cu ocazia publicării unei inscripţii descoperite în templul lui Liber Pater de la
Ulpia Traiana, H. Daicoviciu şi I. Piso au avansat ipoteza potrivit căreia atacul
general asupra Daciei ar fi avut loc în anii 169/170
305
.Textul inscripţiei este
următorul:
Liber Patri Aug(usto) Sac(rum)/ L(ucius) Apul(eius) Marcus. dec(urio)
Col(oniae) quaestor / porticus cum cubiculis a vi hostium exustos pecunia / sua ob
scribatum restituit / permittente ordine.
Refacerea porticului şi a unui
cubiculum
distrus de către
hostes
sunt indicii clare ale distrugerii edificiului respectiv
provocate de un duşman extern din afara provinciei. Evenimentul a fost pus în
legătură cu războaiele marcomanice.
O a doua inscripţie descoperită tot la Ulpia Traiana a fost dedicată împăraţilor
Marcus Aurelius şi divinului Lucius Verus de către Colonia Augusta Dacica
Sarmizegetusa care s-a aflat sub un pericol („...
ancipiti periculo virtutibus
restituta.
..)”
306
. Menţionarea lui Lucius Verus cu epitetul de
divus
susţine
argumentaţia că monumentul a fost ridicat în anul 169, după moartea sa. De aici,
299
IDR, I, Tab. cer. XVII.
300
Gudea 1994, p. 67–70.
301
Benea, Bona 1994, p. 21–22.
302
Benea 1987, p. 67–70.
303
Gudea 1994, p. 72.
304
Gudea 1994, p. 72.
305
Daicoviciu, Piso 1975, p. 159–163.
306
CIL, III, 7969 =IDR, III, 2, 276.




