64 / 530
63
confluenţa râului Tisei cu Mureşul
273
. Recent, un alt punct vamal a fost identificat
epigrafic la
Tibiscum
printr-un
vilicus Hermes
274
.
Doi sclavi din serviciul vamal al Daciei de la
Dierna
:
Felix
şi
Eutyches
ridică
două monumente votive pentru Iulius Saturninus (anul 157) şi respectiv P. Aelius
Antipater, arendaşi ai vămilor (
conductores Publici Portorii Illyrici
)
275
. Un al
doilea punct vamal era instalat într-un loc numit
Pons Augusti
(neidentificat încă
corect pe teren undeva între Marga şi Voislova), unde un sclav
vilicus
cu numele
de Felix a fost promovat şi transferat de la punctul vamal
Micia
(?)
276
.
Legat de această organizare nu este lipsit de interes un postament de statuie
descoperit la
Transdierna
dedicat lui Iunona Regina de către Ulpius Antonius Quintus
decurio
,
aedilis
şi
qvaestor
în municipiul Dierna, care a făcut dovadă de evergetism
în numele unei corporaţii, probabil a navicularilor (...
Ob honorem quinquennalitatis
portus.
..)
277
. Întregirea propusă de C. C. Petolescu, după Lietta de Salvo este corectă şi
trebuie să avem astfel în vedere o organizare a unei corporaţii de naviculari cu
sediul la Dierna.
Prea puţine informaţii sub raport arheologic deţinem în acest moment despre
staţiunea termală de la
Ad Mediam
. Dar s-a păstrat un plan topografic al staţiunii
realizat târziu, în secolul al XVIII-lea, pe care sunt marcate cu o destulă precizie
planurile mai multor construcţii vizibile la suprafaţa terenului, care se păstrau din
antichitate
278
. Chiar în centrul staţiunii apare clar reprezentat un complex mare de
thermae
în care se poate recunoaşte cu destulă claritate locul bazinelor de apă
caldă, al celor de apă rece etc. În preajma complexului termal au fost unul sau două
temple, din care unul atribuit lui Hercules
279
. Conductele de aducţiune a apei
termale, relaţiile cu alte construcţii (aflate aproximativ în preajma hotelului Roman
de astăzi, unde era amplasat un al doilea complex termal) dovedesc existenţa unor
importante edificii de tratament.
În anul 1744, generalul A. Hamilton, guvernatorul militar al Banatului, va decide
transportarea cu o corabie o unei mari părţi a monumentelor antice descoperite în
Banat, deci şi de la
Ad Mediam
, spre Viena. Din păcate, din motive necunoscute
corabia s-a scufundat în faţa oraşului Budapesta. Alte transporturi au ajuns la
Viena, din acestea puţine la număr sunt prezentate de către Fr. Grisellini într-una
din scrisorile sale dedicate Banatului
280
. Între piesele păstrate până în vremea
273
IDR, III, 1, 281.
274
Piso, Benea, 1999, p. 98–108.
275
IDR, III, 1, 60, 65.
276
IDR, III, 3, 102.
277
ILD, 2005, 183. Piesa „călătoare” a ajuns la sud de Dunăre în decursul istoriei ea
păstrându-se la Muzeul Naţional din Belgrad.
278
Benea, Lalescu 1997–1998, p. 269–304, planul topografic consemna grafic toate construcţiile
vizibile pe teren încă în secolul XVIII, când austriecii au efectuat primele lucrări de amenajare pentru
armată. Acest lucru reprezintă un aspect cu totul inedit de investigare şi redescoperire a unor
construcţii antice aflate actualmente sub clădirile moderne actuale.
279
Benea, Lalescu 1997–1998, p. 269–304.
280
Grisellini 1984, passim.