38 / 530
37
militare noi apărute între timp
142
. Concluziile autorilor demonstrează că din punctul
de vedere al trupelor auxiliare nici în Moesia Superior şi nici în Moesia Inferior nu
se poate dovedi o mărire a efectivelor militare faţă de cele existente în timp lui
Domiţian
143
. Cea mai mare parte a trupelor aduse din vest provin din Pannonia şi
provinciile învecinate. O mărire a efectivelor, se pare, că urmează în timpul eveni-
mentului din anii 101–102 sau chiar în cel de al doilea război daco-roman din anii
105–106.
Un contingent important de trupe auxiliare şi legiuni din provinciile vestice
ale Imperiului au participat la aceste evenimente militare, aducerea lor înspre Dacia
putea urma două căi de comunicaţie, fie terestre, fie pe apă
144
.
Până acum, se presupunea că deplasarea spre Dacia a corpului expediţionar
pannonic format în Pannonia Inferior, s-a făcut din Moesia Superior.
K. Strobel nu consideră probabilă o trecere prin teritoriile barbare, spre Dacia
a trupelor din Pannonia, respectiv prin câmpia dintre Dunăre-Tisa inferioară şi de
mijloc şi mai departe înspre est, spre regatul dacic în timpul primului război cu
dacii
145
. Teritoriul în discuţie se presupunea că era locuit de daci, celţi, poate sarmaţi
iazigi
146
, putea fi considerat neprielnic datorită agresivităţii acestor barbari.
Dar, în timpul evenimentelor împotriva dacilor, din anii 101–102, deşi
limesul Pannoniei în sectoarele respective era mult slăbit, după retragerea auxiliilor
de pe linia Dunării, provincia nu a fost atacată, ceea ce presupune existenţa unor
înţelegeri prealabile
cu populaţia barbară ce locuia în spaţiul cuprins între Dunăre
şi Tisa, care a fost cointeresată material sau dimpotrivă
pacificată
pe cale punitivă
de către romani. Nu deţinem informaţii literare sau epigrafice, în acest sens
147
.
Fragilitatea sistemului de apărare al provinciei Pannonia, se va vedea însă,
imediat după cel de al doilea război cu dacii (105–106), chiar în anii următori cuceririi
Daciei, respectiv în 107–108, când atât Dio Cassius, cât şi anumite informaţii
epigrafice, menţionează evenimente cu sarmaţii iazigi respinse de către legatul
Pannoniei Inferior de atunci, viitorul împărat Hadrian
148
.
Revenind la problema care ne interesează, cea a căilor de înaintare spre Dacia,
aducerea trupelor pannonice în Moesia Superior presupunea un efort mare de
deplasare ca timp, dar şi condiţii improprii de adunare a corpurilor de trupă într-un
loc, în care datorită zonei muntoase din apropierea Dunării, malul fluviului era
îngust nepermiţând aglomerări umane masive şi de echipament militar. Pe de altă
parte, nu se cunosc castre de marş corespunzătoare ca dimensiuni.
142
Matei Popescu, Ţentea 2006, p. 75–120.
143
Matei Popescu, Ţentea 2006, p. 100.
144
Benea 2006a, p. 29–41.
145
Strobel 1984, p. 162–163.
146
Ne referim la partea sudică a teritoriului dintre Tisa şi Dunăre.
147
Benea 2006 a, p. 29–34.
148
Dio Cassius, LXVIII, 10, 3; CIL, III 6273 = IDR, III, 106 un altar votiv dedicat lui Mars
Ultor de către cohors II Hispanorum.