37 / 530
36
mai lesne de apărat, şi formarea unei provincii dispusă în întregime în
barbaricum
va constitui în decursul anilor ce vor urma, mereu un teritoriu supradimensionat
sub raportul trupelor pe care le deţinea, pentru a putea fi apărat în condiţii optime,
ceea ce nu s-a reuşit întotdeauna.
Deci, spre deosebire de Domiţian, Traian a acordat o atenţie sporită prelimi-
nariilor ce priveau prima campanie împotriva dacilor, de pregătire a căilor de
comunicaţie şi de aprovizionare pentru trupele romane, care ar fi trecut Dunărea în
Dacia. Încetul cu încetul, deja din anul 99 au fost retrase legiuni întregi de pe Rin,
au venit vexillaţii din Orient, Siria şi Asia Mică, Africa. O armată imensă se concentra
de a lungul Dunării de Jos încercând pe toate trecătorile Carpaţilor să forţeze intrarea
spre centrul Transilvaniei.
Câteva inscripţii din Cazanele Dunării săpate în stânca muntelui dovedesc
refacerea din nou (a câta oară?) a drumului săpat în stânca. Este cunoscută de mult
inscripţia care atestă refacerea drumului
136
. Alături de această a fost identificată cu
ocazia cercetărilor legate de hidrocentrala de la Porţile de Fier I, o altă inscripţie
mai puţin oficială incizată de soldaţii, care au participat la aceste lucrări, două
centurii din cele două legiuni ale provincii. Inscripţia a fost scrijelată de soldaţii din
legiunile a VII-a Claudia p. f. şi a IIII-a Flavia Felix conduşi de un centurion
F. Claudius(?), care l-au invocat pe
Herculis Sacrum
,
ca divinitate protectoare a
lucrărilor
137
. La
Lederata
, o altă inscripţie de mult cunoscută în literatura de specialitate
menţionează o vexillaţie a legiunii VII Claudia p. f. condusă de centurionul T. Licinius
Rufinus, care invocă pe Iuppiter Optimius Maximus
138
. Unitatea a participat probabil,
la lucrări de amenajare ale drumului spre Viminacium (Pozarevac)
139
.
CĂILE DE PĂTRUNDERE ÎNSPRE REGATUL DACIC
În studiul dedicat războaielor daco-romane, Karl Strobel a întocmit un repertoriu
complet până în acel moment (anul 1984) asupra legiunilor şi trupelor auxiliare
participante din provinciile Imperiului la aceste evenimente militare
140
. Sub acest
aspect se pot aduce puţine informaţii deosebite în analiza problematicii de faţă.
Criteriul principal de identificare a trupelor auxiliare îl reprezintă identificarea pe
baza materialului epigrafic, a unor elemente militare evidenţiate şi decorate pe
câmpul de luptă dacic de către împăratul Traian sau orice referiri făcute, referitoare
la aceste evenimente care menţionează corpuri de trupă. Aceste mărturii sunt cele
mai sigure şi ele sunt deja bine cunoscute în literatura de specialitate
141
. Mai nou, o
serie de observaţii pertinente în acest sens a adus o lucrare redactată de Florian
Matei Popescu şi Ovidiu Ţentea mult îmbogăţită de informaţiile oferite de diplomele
136
CIL, III, 8267= 1699.
137
AE, 1973, 473.
138
CIL, III, 1343.
139
Benea 1983, p. 47.
140
Strobel 1984, passim.
141
Benea 2006a, p. 29–30.