36 / 530
35
de răgaz de care romani aveau nevoie pentru a se putea îndrepta către războiul cu
quazii şi marcomanii, iar Decebal aşijderea pentru refacerea şi reorganizarea
forţelor sale. Evenimentele din faţa Pannoniei s-au prelungit până în anul 93.
O perioadă scurtă de timp până ridicarea la tron a împăratului Traian (anul 98) nu
au avut loc evenimente majore care să fi determinat reacţii ale armatei romane în
sectorul de sud-vest al Daciei, indiciu că pe ambele maluri ale fluviului s-a menţinut
liniştea.
O inscripţie incizată în stânca Cazanelor, la Gospodin Vir menţionează repararea
drumului antic săpat în munte distrus de revărsarea fluviului
135
. Evenimentul a avut
loc cândva între anii 92–93. Drumul antic prezenta o importanţă deosebită întrucât
asigura legătura între castre pe de o parte, dar şi un sprijin pentru navigaţia pe
Dunăre, pe de altă parte.
RĂZBOAIELE DACO-ROMANE DIN TIMPUL ÎMPĂRATULUI TRAIANUS
CAUZELE RĂZBOAIELOR
Evenimentele de la începutul secolului II p. Chr., care vor conduce la dispariţia
statului dac erau cumva previzibile încă de la sfârşitul domniei lui Domiţian prin
transferarea unui număr însemnat de trupe de pe linia Rinului la Dunărea de Jos.
Ele prefigurau ceea ce va urma, lucru probabil cunoscut şi de regele Decebal, care
încerca întărirea sistemului defensiv din interiorul Transilvaniei pentru apărarea
cetăţilor dacice centrale.
Proclamarea ca împărat a lui Traian în anul 98 adusese în primul plan al
activităţii politice externe romane cucerirea Daciei din mai multe motive între care
cel care privea pacea „ruşinoasă” încheiată de Domiţian cu Decebal, ni se pare a fi
între ultimele în ordinea importanţei. Există un motiv mult mai presant, care apăsa
întreaga structura politică, economică, administrativă a Imperiului, pe care scurta
domnie cu toate străduinţele depuse de către împăratul Nerva (96–98) nu reuşise să
o rezolve. Visteria statului după domnia lui Domiţian era goală. Dovadă în acest
sens este faptul că în primii ani de domnie ai lui Traian, acesta fusese nevoit să
recurgă la o reformă monetară de emitere a unor denari prin adunarea monedelor
vechi, retopirea lor pentru asigurarea parţială a monetarului necesar pe piaţă. Pentru
aceasta se impunea cucerirea Daciei cunoscută printr-un tezaur important regal, dar
mai ales prin mari resurse minerale de aur şi argint etc. şi nu în ultimă instanţă
prezenţa masivă a rezervelor de sare făcea necesară cucerirea teritoriului şi integrarea
lui ca provincie a Imperiului Roman.
Necesitatea campaniei împotriva dacilor se impunea cu acuitate pentru
rezolvarea problemelor economice ale Statului. Deşi la prima vedere, deplasarea
graniţei romane dincolo de cursul unui mare fluviu, care reprezenta o frontieră mult
135
CIL, III, 13813 d.