40 / 530
39
către
C. Manlius Felix
, în pregătirea primului război cu dacii sunt interesante din
punctul de vedere al discuţiei de faţă
152
. El a deţinut calitatea de
praefectus fabrum
, în
primii ani de domnie ai lui Traian, respectiv (98–100), probabil a condus lucrările de
reabilitare a drumului din Cazanele Dunării şi apoi pe cele de construire a canalului
de la Sip sau alte lucrări legate de pregătirea materială a armatei (echipament,
armament etc.)
153
. Dar, în anii imediat următori, respectiv 101–102, el deţine calitate de
praefectus classs(ium) Pann(onicae) et Germ(anicae)
,
ceea ce reprezintă o comandă
dublă asupra flotelor de pe Dunăre de mijloc şi Rin, lucru neobişnuit, dar care
trebuie să aibă o explicaţie.
Aducerea celor două flote sub o comandă unică reprezintă o magistratură
extraordinară. Acest lucru dă greutate supoziţiei privind calitatea deţinută de către
C. Manlius Felix
,
ca şi comandant al
celor două flote care trebuiau să asigure
transportul trupelor şi al echipamentului militar din zona europeană centrală a
Imperiului Roman spre Dacia. Cele două flote au asigurat aprovizionarea întregii
armate de campanie din vestul Imperiului
154
.
Deplasarea ar fi putut fi mult mai lesnicioasă şi mult mai rapidă spre obiectivul
propus – centrul statului dac. Indicii directe în acest sens lipsesc, deocamdată.
Classis Flavia Pannonica
îşi avea sediul la
Aquincum
, iar cea a Germaniei
classis
Flavia Germanica
, la
Mogontiacum
. Comanda unitară a celor două flote a fost gândită
într-o organizare eficientă a unui program de pregătire pe etape a întregii campanii.
Transportarea pe Dunăre a unora din trupele participante la evenimentele din
Dacia şi de aici, mai departe, pe Tisa până la
Partiscum
, de unde drumul a continuat
de-a lungul Mureşului pe uscat probabil, a asigurat prinderea într-un cleşte, pe trei
direcţii, dinspre vest şi sud şi est (din Moesia Superior şi Moesia Inferior) a regatului
dacic obligat să lupte pe mai multe fronturi. Acesta drum fiind cel mai apropiat de
cetăţile dacice din preajma Sarmisegetusei Regia trebuie să fi avut rolul frontului
principal. Astfel conceput, pentru cei atacaţi nu existau prea multe căi de retragere,
decât înspre nord
155
.
Pentru o deplasare a trupelor doar pe Dunăre şi Tisa pledează şi prezenţa unor
trupe auxiliare aduse din Pannonia în zona sudică a Banatului la:
Banatska Palanka,
Vârseţ
(probabil pentru supravegherea traficului) şi confirmă posibilitatea pătrunderii
lor cu ajutorul flotei. Unităţile au fost stabilite în apropierea zonei mlăştinoase a
Banatului, lucru prea bine cunoscut de romani, mult timp după aceste evenimente,
în secolul al IV-lea
156
.
Din cele 22 de trupe auxiliare, doar 7 mai revin în provincia Pannonia în vechiul
lor sediu de garnizoană. Legiunea a XIII-a Gemina de la Vindobona, va rămâne
definitiv în noua provincie, iar legiunea I Adiutrix de la Aquincum, doar până în
anii 113/118. Ambele şi-au avut sediul la Apulum.
152
CIL, III, 726=ILS, 1419, Lysimachia.
153
IDRE, II, 354, Lysimachia (Tracia), cu comentariul corect al lui C.C. Petolescu; Devijver
1980, M22; Strobel 1984, p. 79–80.
154
Benea 2006 a, p. 34–35.
155
Benea 2006 a, p. 34–35.
156
Ammianus Marcellinus, XVII.