42 / 530
41
Peninsula Balcanică obligând pe împăratul roman să se retragă cu o parte din trupe,
să se îmbarce în vederea alungării noilor invadatori. Undeva, destul de aproape de
Dunăre, la cca. 50 km., în locul numit mai apoi
Nicopolis ad Istrum
romanii vor
surprinde armata aliaţilor daci, care se întorcea încărcată de prăzi şi o vor distruge.
De aici, numele dat locului respectiv, care mai târziu a primit de la Traian, titlul de
Colonia
.
După aceste evenimente însă se vor iniţia tratative de pace, lucru cerut de
regele Decebal după cum sugerează chiar Dio Cassius
159
, dar care nu s-a prezentat
la acestea, ci a trimis o delegaţie de
pileati
. Traian va continua să cucerească
fortificaţiile din munţi şi se pare, chiar şi capitala de la
Sarmizegetusa Regia
, unde
au fost instalate trupe romane
160
. Decebal a fost obligat să primească condiţiile care
i s-au impus (...
De nevoie el primi aceste condiţii
...)
161
.
Condiţiile păcii au fost aspre: „...
trebuind să dea înapoi armele, maşinile de
război şi pe constructorii acestor maşini, să predea dezertori, să distrugă
întăriturile şi să se retragă din teritoriul cucerit, ba încă să-i socotească duşmani
sau pe prieteni ai săi pe cei ai romanilor; să nu primească nici un fugar, nici să nu
mai ia în slujba lui vreun ostaş din Imperiul roman..
.”
162
.
Teritoriul de sud-vest al Daciei alături de partea vestică a Olteniei a intrat sub
ocupaţia romană direct prin trupele provenind mai ales din Moesia Superior, aşa
cum în Câmpia Munteniei s-au instalat detaşamente din legiunile din Moesia
Inferior. Pe bună dreptate, s-a presupus că noul teritoriu a fost organizat ca o provincie
nenominalizată sub conducerea unui
vir consularis
fostul legat al Moesiei Superior,
Longinus
163
.
Teritoriul ocupat avea un statut încă de teritoriu beligerant pe care armata
romană îl ocupase creându-şi propriile forme de administrare militară printr-un
sistem de fortificaţii mari de pământ (precum:
Berzobis
, Zăvoi,
Ulpia Traiana
,
Cladova) ridicate în punctele strategice principale, iar între acestea erau dispuse
castrele de pe arterele principale de comunicaţie
Lederata – Tibiscum, Dierna –
Tibiscum
– viitoarea Ulpia Traiana, sau burguri mici, precum, cele de la Cornuţel,
Tibiscum
(
castellum
I
) etc.
Rămâne un lucru neînţeles încă, de ce nu a fost transformată Dacia în provincie
deja în anul 102. Judecând după comportamentul imperial, Traian a trecut la
recrutări de daci pentru armata romană deja în anul 102, după cum sugerează noile
descoperiri de diplome militare
164
. Mai mult, din anul 102, Traian deţine titlul de
Dacicus Maximus
(învingător al dacilor), iar la Roma, Traian va serba triumful
asupra dacilor.
159
Dio Cassius, LXVIII, 9, 4.
160
Dio Cassius, LXVIII, 9, 7.
161
Dio Cassius, LXVIII, 9, 6.
162
Dio Cassius, LXVIII, 9, 5–6).
163
Gostar 1976, p. 53–71.
164
Dana, Matei-Popescu 2006, p. 195–206.