44 / 530
43
parţilor pentru a ataca imperiul în timpul războaielor cu daci şi de a abate astfel,
atenţia Imperiului spre un alt front. Callidromus, un sclav, a fost prins în Bithynia
pe când încerca să se întoarcă înspre Dacia. El fusese trimis de Decebal cu această
misiune la regele parţilor conform unei informaţii scrise a lui Plinius cel Tânăr
168
.
AL DOILEA RĂZBOI DACO-ROMAN (105–106)
Declanşarea celui de al doilea război cu dacii a fost urmarea încheierii într-un
fel a pregătirilor făcute de ambele părţi, fiecare din ele aflate în etape diferite de
finalizare. Cert este faptul că Senatul roman l-a declarat pe Decebal, duşman al
poporului, moment care a făcut inevitabil începutul războiului. Ca atare, în 4 iunie
105 Traian se îmbarcă la Brundisium pentru a se îndrepta spre Dacia.
Columna lui
Traian
, care trebuie privită nu numai ca monument de artă, ci şi ca o cronică
cronologică a evenimentelor aminteşte de venirea unei delegaţii de
pileati
daci,
care în numele lui Decebal au cerut pace
169
. Acest lucru se întâmpla încă pe teritoriul
Moesiei Superior, la sud de Dunăre. Probabil că în acest moment se produce
întâlnirea lui Decebal cu Longinus. Prinderea lui Longinus, prin înşelăciune de
către Decebal a fost doar un pretext şi o încercare de a-l şantaja pe împărat cu
aceasta. Ea s-a dovedit inutilă, întrucât generalul roman s-a sinucis. Aşa s-a ajuns la
deschiderea ostilităţilor. Probabil, Decebal nu era încă pregătit pentru un război cu
romanii şi în acel moment nu a mai avut ce face. Războiul a durat foarte puţin în
timp. Asediile unor cetăţi dacice redate pe Columna lui Traian (scenele CXIII,
CXVI–CXVII) argumentează cucerirea unor fortificaţii. Una din ultimele scene
reprezintă împărţirea ultimelor rezerve de apă (scena CXX). Decebal va încerca să
se refugieze, dar urmărit de călăreţii din ala II Pannoniorum se va sinucide. Scena
dramatică va fi reprezentată pe Columnă (scena CXLV), regele dac pare redat în
momentul în care îşi apropie de gât sabia scurtă curbă.
Un decurion roman
Ti. Claudius Maximus
, din
ala II Pannoniorum
îşi atribuie
meritul de a fi dus împăratului capul şi mâna dreaptă a regelui dac, în tabăra
împăratului Traian de la
Ranisstorum
170
. Ea autentifică într-un fel corectitudinea
scenelor de pe Columna, care au şi o valoare istorică intrinsecă, reală.
Scenele de pe Columna sugerează faptul că luptele au continuat cu grupuri
răzleţe de daci undeva în nordul viitoarei provincii Dacia şi după anul 106.
Încheierea războiului a condus la capturarea unui număr mare de prizonieri
daci, dar mai ales a unor bogaţii imense din tezaurul lui Decebal, nenumărate turme
etc. Numeroşi prizonieri, se estimează un număr de 10000 au devenit gladiatori în
cele 123 de zile de spectacole organizate la Roma. Un număr şi mai mare de daci
purtători de arme au fost trimişi în unele trupe auxiliare din Egipt sau Britannia.
168
Plinius cel Tânăr, Scrisori, 74,1.
169
Dio Cassius, LXVIII, 11, 1.
170
IDRE, II, 363, cu bibliografia. Pe monumentul său funerar în registrul inferior sub
inscripţie, apare un călăreţ roman în galop spre un personaj cu căciulă tipică pentru daci şi cu un
pumnal dacic în mână.