33 / 530
32
În general, trebuie să admitem de la început faptul că romanii cunoşteau
topografia terenului din Dacia. În acest sens, căile comerciale cunoscute de romani
au reprezentat prima breşă în sistemul defensiv al dacilor. În general, după spusele
unui autor antic, respectiv Strabo –
negustorii reprezentau avangarda armatelor
romane într-un teritoriu barbar, care nu putea fi evitat
. Ca atare, armatele romane
cunoşteau locurile spre care se îndreptau şi datorită unor expediţii precedente între-
prinse de anumiţi generali romani care s-au aventurat cu diferite prilejuri înspre
interiorul arcului carpatic, cum ar fi de pildă: Cn. Lentulus, Aelius Catus prin generalul
A. Caecina Severus etc.
Bătălia nu se ştie unde s-a desfăşurat, dar în această ciocnire după cum
relatează Iordanes
119
, romanii au fost înfrânţi şi comandantul lor, Cornelius Fuscus
a fost ucis. S-ar părea după o informaţie ulterioară din Dio Cassius
120
referitoare la
anul 102, chiar şi stindardul unei legiunii
121
a fost găsit alături de arme şi maşini de
război într-una din cetăţile dacice cucerite.
În anul următor, armata romană, având un nou comandant în persoana
generalului Tettius Iulianus fost comandant al legiunii a VII Claudia p. f., din provincia
Moesia, bun cunoscător al locurilor, reia ofensiva împotriva dacilor de data această,
folosind ca şi cale de acces, Banatul. Tettius Iulianus după ce deţinuse consulatul în
anul 83, se afla ca şi legat al Moesiei Superior. Nu cunoaştem drumul urmat de
armata romană prin acest teritoriu pe la Lederata-Tibiscum sau din faţa Diernei,
prin culoarul Timiş-Cerna.
Indiferent de drumul pe care a înaintat armata romană, locul numit
Tapae
nu
putea fi prea departe înspre interiorul arcului carpatic.
Dio Cassius
122
oferă o informaţie scurtă la aceste evenimente şi anume faptul
că bătălia s-a dat la
Tapae
,
toponim care intră de acum în istorie ca fiind locul
principal, unde dacii s-au confruntat cu romani. Acest loc s-ar afla pe drumul spre
Sarmizegetusa Regia
afirmă Dio Cassius
123
.
Apoi, apare o informaţie anecdotică
potrivit căreia unul din oamenii de seamă a lui Decebal, la doilea după el în rang –
spune izvorul – numit Vizina s-a prefăcut mort pentru a se putea salva. Este singura
menţiune a unui demnitar al regelui dac. Nu există informaţii literare care să precizeze
până unde au înaintat armatele romane, doar la Dio Cassius este menţionată
aserţiune potrivit căreia: „
...Decebal se temu ca romanii victorioşi să nu pornească
spre capitala lui. De aceea tăie copacii din preajma lor şi puse arme pe trunchiuri,
pentru ca romanii să creadă că sunt soldaţi şi să se retragă înspăimântaţi. Ceea ce
s-a şi întâmplat...
”
124
.
119
Iordanes,
Getica
78.
120
Dio Cassius, LXVIII, 9, 3.
121
Se presupune că stindardul aparţinuse legiunii a V Alaudae, pierderea stindardului
presupunea desfiinţarea unităţii. Legiunea nu mai apare amintită după aceste evenimente în
nomenclatura armatei romane, ceea ce a sugerat acest deznodământ.
122
Dio Cassius, LXVII, 10, 1–3.
123
Dio Cassius, LXVII, 10, 3.
124
Dio Cassius, LXVII, 10, 1–3.