34 / 530
33
Localizarea locului bătăliei la
Tapae
, nu pare până acum prin vreun fel
sesizată arheologic. În general, s-a presupus că ea ar trebui localizată la Porţile de
Fier al Transilvaniei
125
. Sub aspect militar şi strategic, locul respectiv caracterizat
printr-un spaţiu îngust de trecere între dealuri, nu oferea posibilităţi de desfăşurare
a trupelor formate mai ales din legiuni, respectiv unităţi de infanterie.
Încă de la sfârşitul secolului XIX au existat preocupări pentru amplasarea pe
teren a toponimului
Tapae
. El a fost localizat în sud-vestul Daciei după
Aizis
şi
Berzobis
pe drumul de acces spre centrul Daciei libere. K. Cichorius în analiza sa
asupra scenelor de pe Columna lui Traian, chiar a stabilit pe teren cele două
localităţi din Banat prin reprezentările privind construirea de castre înainte de
bătălia de la
Tapae.
În monografia sa dedicată războaielor din timpul lui Domiţian şi mai apoi
Traian, Al. Ştefan aduce o serie de argumente de localizare a acestui loc undeva în
câmpia din faţa Orăştiei, la confluenţa râului Mureş cu Apa Oraşului, mai aproape
de fortificaţiile dacice centrale
126
. Argumentele aduse în acest sens sunt pertinente
şi se cuvin a fi luate în seamă. Autorul susţine pe bună dreptate, că teritoriul
cuprins între Tibiscum şi Sarmizegetusa de cca. 49 km., exclude posibilitatea de a
amplasa în această regiune locul numit
Tapae
întrucât în zona respectivă se află
culoarul îngust de trecere prin Porţile de Fier al Transilvaniei, impracticabil din
punctul de vedere al trupelor romane formate mai ales din legiuni de infanterie care
nu se puteau desfăşura în formaţiile lor standard
127
. Dio Cassius oferă o informaţie
importantă şi anume culoarul de acces înspre interiorul Daciei trecea pe la
Tapae
şi
Boutae
128
.
O altă opinie susţineam noi, într-o lucrare recentă
129
, a fost aceea de localizare a
locului numit
Tapae
, în Ţara Haţegului, respectiv la câţiva kilometri înspre nord de
locul viitoarei Sarmizegetusa romane. Această localizare se referea la războaiele
din timpul lui Traian, unde există informaţii mai riguroase asupra unor fortificaţii
romane de marş. Nu deţinem în acest moment, date arheologice care să argumenteze
situaţia amplasării trupelor romane în zonă în conflictul din timpul lui Domiţian.
Ţinând cont de regulile romane în cazul unui conflict armat cu barbari, amplasamentul
trupelor trebuia să fi fost în faţa locului respectiv la o mică distanţă faţă de câmpul
de bătaie. În anul 101, pe locul viitoarei Sarmizegetusa se aflau legiunea a IIII-a
Flavia Felix alături de auxiliile ei, iar la câţiva km. în spate, în castrul de la Zăvoi
exista o mare fortificaţie de pământ, care adăpostea alte trupe.
Situaţia din timpul lui Domiţian era poate diferită sub aspectul unităţilor militare,
dar probabil terenul, ca atare, era cunoscut în amănunţime de către romani.
125
Ultima afirmaţie la Petolescu 2001, p. 679.
126
Ştefan 2005, p. 407–411, trecerea prin acest culoar era cunoscută în izvoarele literare încă
de la Herodot, IV, 48.
127
Ştefan 2005, p. 408.
128
Ştefan 2005, p. 409.
129
Benea 2006, p. 78–79.